|
Prezentarea
Anteproiectului
În prima
parte a prezentării Anteproiectului de lege ne-am oprit la subcapitolul
H (numerotarea noastră) care se referă la „Inventarierea,
supravegherea şi respectarea lucrurilor antice”. Această
ultimă parte va avea ca obiect ultimele şase subcapitole ale
Anteproiectului din care două ne atrag în mod deosebit atenţia,
şi anume înfiinţarea Colegiului Arheologic şi a Comisiunii
Arheologice a României. Dintre articolele subcapitolelor H şi I
(Penalităţi) vom aminti doar câteva. De pildă, art. 45 prevede
că „nici un lucru antic mobil sau imobil nu poate căpăta vreo
utilizare străină de semnificaţia sa istorică şi
artistică”.... autorităţile putând cere chiar „exproprierea
unui imobil în construcţia căruia a intrat ca simplu material de
zidărie un obiect antic”.
Penalităţi
Printre
numeroasele Penalităţi prevăzute în subcapitolul I (nota
noastră) două articole sunt, după noi, de evidenţiat.
Este vorba în primul rând de art. 51 referitor la exportul de obiecte antice
fără autorizaţie, constatată de vamă prin
declaraţie falsă, ascundere etc., precum şi cel privitor la
obiectul exportat prin contrabandă care nu mai poate fi recuperat. În
acest caz infractorul este obligat să plătească în plus
statului, o sumă egală cu valoarea obiectului exportat, sumă
fixată de către Comisiunea Arheologică a României. Cel de al
doilea articol (nr. 54) are în vedere furturile de obiecte antice, traficul
cu aceste obiecte din partea funcţionarilor publici însărcinaţi
cu îngrijirea şi paza lor etc. „.. se vor pedepsi conform prevederilor
din codul penal”.
Înfiinţarea Colegiului Arheologic
În ceea ce
priveşte înfiinţarea Colegiului Arheologic, art.55 defineşte
caracterul şi scopul acestei noi instituţii. Astfel, se
menţionează faptul că acest Colegiu, care se instituie sub
controlul Ministerului Cultelor şi Artelor, are un caracter
ştiinţific, din el făcând parte cercetătorii cei mai
calificaţi prin titluri, funcţii şi activitatea lor în
domeniului arheologiei. Se subliniază că scopul Colegiului este „de
a ajuta Comisiunea Arheologică a României în toată activitatea ei
de conservare, inventariere, supraveghere, cercetare, studiere şi
publicare” a patrimoniului arheologic al ţării. De asemenea
Colegiul va convoca şi prezida Congresele naţionale de arheologie
şi istorie antică care vor avea loc din doi în doi ani.
Înfiinţarea Comisiunii Arheologice a României
Un
subcapitol deosebit de important (K în numerotarea noastră) al acestui
Anteproiect îl constituie Comisiunea Arheologică a României (vezi
art.62-73). Înfiinţarea acestei comisii ca for suprem de coordonare a
întregii activităţi arheologice din ţară se impunea ca o
necesitate, ţinând seama de amploarea pe care o luaseră
cercetările în acest domeniu. Ea trebuia să funcţioneze
independent de Comisiunea Monumentelor Istorice care avea menirea să
conserve şi să restaureze monumentele istorice, conform
decretului-lege din 28 iulie 1919. Pentru a avea o imagine mai clară
asupra scopului, mai exact a obiectivelor ce trebuiau îndeplinite, ne vom
referi succint la unele articole ale Anteproiectului de faţă.
Astfel, art. 62 prevede următoarele:
Comisiunea Arheologică se va afla sub
autoritatea Ministerului Cultelor şi Artelor, fiind o instituţie
deosebită de Comisiunea Monumentelor Istorice.
Scopul Comisiunii Arheologice este de a veghea la
executarea prevederilor legii de faţă şi anume:
- să se preocupe de îngrijirea
conservării, reparării, consolidării şi restaurării
obiectivelor (lucrurilor antice din întreaga ţară;
- să conducă şi să supravegheze
cercetările, săpăturile şi descoperirile
întâmplătoare de obiecte antice;
- să inventarieze lucrurile antice mobile
şi imobile de pe teritoriul ţării;
- să controleze antichităţile din
muzee şi din colecţii publice şi private;
- să înlesnească şi să încurajeze
înfiinţarea de muzee regionale, comunale, locale;
- să contribuie prin cercetări şi
publicaţii la programul studiilor ştiinţifice asupra
antichităţilor naţionale.
În ceea ce priveşte
componenţa Comisiunii, ai cărei membrii sunt numiţi pe timp de
cinci ani, se menţionează că numărul lor este de
nouă (vezi art. 63). Unii dintre aceştia trebuiau desemnaţi
iar alţii aleşi din rândul membrilor Colegiului Arheologic. Din cei
desemnaţi făceau parte trei membrii: unul desemnat de Academia Română,
al doilea în persoana preşedintelui Comisiunii Monumentelor Istorice iar
al treilea în persoana directorului Muzeului Naţional de
Antichităţi din Bucureşti. Ceilalţi şase membrii
proveneau din rândul Colegiului Arheologic.
Publicaţiile arheologice
În ceea ce
priveşte publicaţiile arheologice (vezi art. 71) Comisiunea va
prelua asupra sa periodicul în limbi străine Dacia al Muzeului
Naţional de Antichităţi, revistă înfiinţată de
Vasile Pârvan în 1924. De asemenea, Comisiunea va publica şi un Buletin
(în limba română) care va cuprinde în sumar atât dări de seamă
asupra Comisiunii cât şi rapoarte asupra cercetărilor şi
săpăturilor curente. Totodată, Comisiunea va putea publica
monografii, studii, inventarii, cataloage etc.
Investigaţiile Comisiunii Arheologice a României
Ceea ce
trebuie să reţinem în încheierea acestui subcapitol, aşa cum
de altfel am subliniat şi în prima parte a prezentării
Anteproiectului, sunt preocupările Comisiunii referitoare la
investigaţiile şi studierea acelei lungi perioade a istoriei
cuprinsă între paleolitic şi secolul al XIV-lea (întemeierea
Principatelor Române). Este necesar să amintim şi articolul 72 care
prevede că la cererea Comisiunii Monumentelor Istorice, Comisiunea
Arheologică va putea ceda pentru îngrijire şi conservare
monumentele mai vechi decât secolul al XIV-lea dar care nu vor putea data
decât după secolul al IV-lea după Christos.
Statutul muzeelor
Penultimul
subcapitol (L după numerotarea noastră) asupra căruia vom
zăbovi este cel care se referă la statutul Muzeelor (vei art.
74-83). Astfel, art. 74 şi 75 prevăd că toate muzeele de
antichităţi din ţară trebuie să se afle sub
controlul Comisiunii Arheologice a României şi să posede
autorizaţia acesteia dacă au în patrimoniu obiecte antice.
Comisiunea Arheologică a României
consideră (vezi art. 76) că „Singurul muzeu de stat cu activitate
pe întreg teritoriul României şi singurul care poate avea titlul de
naţional este Muzeul Naţional de Antichităţi din
Bucureşti”.
În ceea ce priveşte Muzeele regionale de
Stat (vezi art. 78), cu activitate limitată la anumite regiuni istorice
sau geografice, se prevede ca în cazul în care ele au mai multe
secţiuni, secţiunea arheologică din cadrul lor va putea
funcţiona ca un muzeu regional aparte.
De asemenea se menţionează ca Muzee
regionale următoarele:
- Muzeul Institutului de Studii Clasice din Cluj;
- Muzeul de Antichităţi al
Universităţii din Iaşi;
- Secţiunile similare ale muzeelor Craiova,
Timişoara, Chişinău şi Cernăuţi;
- Se subliniază că Muzeul Naţional
de Antichităţi din Bucureşti va putea servi şi ca Muzeu
Regional pentru Muntenia.
În afara acestor categorii de Muzee,
Anteproiectul prevede la art. 79 că în oraşele capitale de
judeţ funcţionarea unor muzee judeţene de
antichităţi sau secţiuni arheologice, având drept câmp de
activitate cuprinsul judeţului respectiv. Directorii acestor muzee
judeţene vor fi numiţi de către Ministerul Cultelor şi
Artelor dar cu avizul Comisiunii Arheologice.
Municipiile şi comunele urbane pot
înfiinţa pe cheltuiala lor muzee municipale şi comunale precum
şi secţiuni arheologice însă câmpul lor de activitate se va
limita la teritoriul respectivei localităţi şi al celor din
jur, pe o rază de 15 km. Comunele rurale vor putea avea şi ele
muzee dar nu vor putea deţine antichităţi decât sub titlul de
depozit provizoriu. Vor putea exista şi muzee locale dar acestea vor
funcţiona numai în localităţile cu şantier de
săpături oficiale, permanente şi sub directa conducere a
instituţiei care întreprinde respectivele săpături. De
asemenea, Comisiunea Arheologică poate autoriza (vezi art. 80)
înfiinţarea muzeelor publice din ţară care vor avea un
regulament de funcţionare aprobat de Comisiunea Arheologică a
României, precum şi înfiinţarea unor Muzee private aparţinând
fie unei asociaţii fie unei instituţii cu caracter privat (vezi
art. 81) dar care să posede obiecte antice.
Este important de reţinut că directorii
Muzeelor regionale vor avea, pe lângă activitatea ce le revine şi
calitatea de inspectori regionali, misiunea lor fiind aceea de a ţine
sub control muzeele de antichităţi judeţene, comunale şi
pe cele private. Inspectorii vor da seama de activitatea lor Comisiunii
Arheologice (vezi art. 82). În sfârşit, în ultimul articol (83) se
menţionează faptul că nici o numire în una din
instituţiile amintite nu se va putea face fără avizul
Comisiunii Arheologie a României.
În încheierea acestei scurte prezentări
putem spune că multe din cele prevăzute în articolele
Anteproiectului de lege sunt deosebit de actuale, altele în schimb sunt
depăşite.
De aceea ce putem afirma cu certitudine este
că în fruntea acestor acţiuni de organizare muzeistică, de
organizare pe temeiuri ştiinţifice, moderne, a arheologiei
româneşti, s-a aflat Muzeul Naţional de Antichităţi.
Inventarierea,
supravegherea, respectarea lucrurilor antice
|
|
Art. 41. - Lucrurile
antice mobile şi imobile, fiind prin definiţie bunuri
naţionale, în orice condiţii s-ar afla, n-au nevoie de o clasare
prealabilă spre a intra sub prevederile legii de faţă.
Distrugerea sau alterarea lor e pedepsită indiferent dacă au fost
cunoscute sau nu autorităţilor mai înainte.
Art. 42. – Pentru a uşura studierea şi conservarea
lor, toate lucrurile antice mobile şi imobile găsite pe
teritoriul ţării vor fi înscrise de către Comisiunea
Arheologică a României într-un inventar. Partea din inventar
privitoare la lucrurile antice imobile va fi publicată în „Monitorul
Oficial”. Publicarea va trebui să înceapă până la doi de la
promulgarea legii de faţă.
Inventarul
va fi completat anual şi revizuit din cinci în cinci ani.
Completările anuale şi inventariul revizuit se vor publica în
„Monitorul Oficial”.
Alcătuirea,
completarea şi revizuirea inventarului de lucruri imobile se vor face
cu concursul autorităţilor administrative, şcolare şi
bisericeşti din localităţile în care se găsesc resturi
antice.
|
|
|
Art. 43. - Prefecturile, preturile, primăriile de
municipii, de comune urbane, suburbane şi rurale, posturile de
jandarmi, posturile de grăniceri, ocolurile silvice, muzeele şi
şcolile de orice fel sunt datoare să extragă din inventarul
publicat în Monitorul Oficial lista monumentelor antice din regiunea care
cade sub autoritatea sau activitatea lor şi să le afişeze în
chip permanent în localurile respective.
|
|
|
Art. 44. -
Funcţionarii administrativi, începând cu prefecţii, preterii
şi primarii, ofiţerii şi subofiţerii de jandarmi,
ofiţerii şi subofiţerii de grăniceri din posturile de
pe frontieră, inspectorii şi revizorii şcolari, profesorii
secundari, institutorii şi învăţătorii, membrii
clerului, arhitecţii şi inginerii de orice specialitate ai
Statului, judeţelor şi comunelor, funcţionarii silvici
şi ceilalţi funcţionari ai domeniilor publice şi ai
domeniilor Coroanei, comandanţii de corpuri de trupă sau de
detaşamente militare, sunt datori a anunţa de urgenţă
Comisiunii Arheologice a României orice abateri de la prevederile legii de
faţă şi orice descoperiri întâmplătoare de monumente
şi de obiecte antice, şi să dea tot concursul lor, la
cerere, delegaţilor Comisiunii Arheologice a României şi
cercetătorilor recomandaţi de ea. Neglijarea acestor îndatoriri va
fi socotită ca o contravenţie la propriul lor serviciu şi
pedepsită ca atare.
De
asemeni orice persoană care află de o abatere de la legea de
faţă care n-a fost adusă la cunoştinţa
autorităţilor, e datoare să înştiinţeze pe unul
din funcţionarii publici enumeraţi mai sus.
|
|
|
Art. 45. - Nici un lucru
antic mobil sau imobil nu poate căpăta vreo utilizare
străină de semnificaţia sa istorică şi
artistică. Orice piatră antică şi orice obiect antic în
general care va fi găsită ca utilizat într-un scop practic va
putea fi ridicat de autorităţi pe loc, fără nici o
despăgubire, şi trimis Muzeului public cel mai apropiat.
Autorităţile
pot cere exproprierea unui imobil în construcţia căruia a intrat
ca simplu material de zidărie un obiect antic.
Se
exceptează de la prevederile acestui articol obiectele antice zidite
în construcţii clasate ca monumente şi ocrotite de către
Comisiunea Monumentelor Istorice, potrivit decretului-lege din 28 iulie
1919 pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice.
|
|
|
Art. 46. – Este
oprită afişarea de reclame comerciale, de anunţuri
electorale, de anunţuri private, pe zidurile antice. Se
exceptează anunţurile oficiale referitoare la prescripţiile
legii de faţă. Sunt de asemeni
interzise inscripţiile şi desenele pictate sau gravate pe
zidurile antice.
|
Penalităţi
Art.
47. - Se pedepsesc cu
amendă de la 1.000 la 30.000 lei persoanele şi instituţiile
care se vor fi făcut vinovate de următoarele abateri: a)
cercetări şi săpături pentru căutarea de lucruri
antice fără autorizaţie; b) reparări, restaurări
şi consolidări de lucruri antice mobile şi imobile
fără autorizaţie; c) nerespectarea învoielii de a îngriji de
paza şi integritate unui lucru antic imobil aflat în proprietatea sa, fără
a fi cerut în prealabil desărcinarea şi exproprierea; d)
neprezentarea în termen a inventarului şi a anunţului cerute prin
art.17 şi 18; e) opunerea de a arăta şi de a pune la
dispoziţia cercetătorilor autorizaţi obiectele antice din
propria colecţie, conform art. 19; f) neanunţarea de descoperiri
din întâmplare, conform art. 26-27; g) neîngrijirea lucrurilor descoperite
din întâmplare conform art. 26-27; h) nerespectarea de către
funcţionarii publici a dispoziţiilor din legea de faţă.
Ultimul caz se înţelege fără prejudicii asupra pedepselor
obişnuite cuvenite pentru neexecutarea propriului serviciu.
Art.
48. - Se pedepsesc cu
amendă de la 2000 la 50 000 lei următoarele abateri de la
prevederile legii de faţă: a) efectuarea de construcţii
fără avizul Comisiei Arheologice a României în
localităţile cu subsol bogat în ruine antice după ce aceste
localităţi vor fi fost special menţionate în regulamentul
prezentei legi; b) prezentarea de inventar de obiecte mobile false sau
anunţate false cu voinţă a unui obiect antic nou intrat în
posesie privată; c) nerespectarea art. 22 privitor la obiectele antice
aflate în posesia funcţionarilor; d) ascunderea de obiecte provenite din
cercetări şi săpături oficiale şi autorizate precum
şi din descoperiri întâmplătoare; e) alienarea de obiecte antice
mobile sau imobile fără avertizarea Comisiei Arheologie a României;
f) nerespectarea dreptului de preemţiune al Statului potrivit art. 33,
g) utilizarea în scop practic a lucrurilor antice art. 45.
La aliniamentul a) se poate dispune eventual
şi dărâmarea construcţiilor ilegal efectuate. În ce
priveşte alienările pedepsite prin aliniamentele e şi f ele se
socotesc în acelaşi timp nule de drept şi pot fi urmărite
chiar dacă sunt în posesia celui de–al treilea. Constatarea abaterii de
la aliniamentul g atrage după sine şi confiscarea pe loc a
lucrurilor antice respective.
Art.
49. - Pentru distrugerea
şi deteriorarea de monumente şi obiecte antice se vor aplica
dispoziţiile prevăzute în codul penal pentru distrugerea de lucruri
publice, plus obligaţia de a repune lucrul distrus în starea de mai
înainte. Dacă aceasta reconstituire este imposibilă, condamnatul va
fi obligat să plătească o sumă egală cu valoarea
lucrului distrus, fixată prin expertiză. Partea care va fi
rămas eventual nedistrusă dintr-un obiect deteriorat se va confisca
în favoarea Statului.
Art.
50. - Nerespectarea
dispoziţiilor generale ale legii şi ale dispoziţiilor speciale
ale Comisiei Arheologice a României de către o persoană sau o
instituţie autorizată a face cercetări şi
săpături conform art. 6-7 e pedepsită cu retragerea
autorizaţiei şi eventual cu pedepsele prevăzute pentru
abaterile numite în art. precedente şi următoare. Statul nu e
obligat să retrocedeze nici o sumă pentru cheltuielile investite în
săpăturile autorizate şi întrerupte apoi din vinele prevăzute
în prezenta lege. De asemeni, cel condamnat e obligat să
plătească toate cheltuielile delegatului oficial al Comisiei
Arheologice a României dacă nu le va plăti în prealabil potrivit
art.7
Art.
51. - Exportul de obiecte
antice fără autorizaţie, tentativa de a efectua un asemenea
export constatată la vamă prin declaraţie falsă,
ascundere etc., precum şi înlocuirea obiectelor antice autorizate la
export se pedepsesc cu confiscarea obiectelor respective în favoarea Statului
şi cu toate formalităţile prevăzute pentru legile pentru
contrabandă.
Dacă obiectul exportat prin contrabandă
nu mai poate fi adus în ţară infractorul este obligat în plus
să plătească statului o sumă egală cu valoarea
obiectului exportat fixat prin raportul Comisiei Arheologice a României.
Art.
52. - Se pedepsesc cu amendă de la 1.000 la
10.000 lei următoarele abateri:
a) neanunţarea de mutare a obiectelor antice
conform art. 34;
b) complicitatea prin tăinuire la abaterile
pedepsite prin aliniamentele a şi f din art. 47 şi prin aliniamentele
b, d, e şi g din Art. 48 şi din art. 49 şi 51.
Art.
53. - Pe lângă
formalităţile prevăzute în articolele precedente se vor
pedepsi cu închisoarea de la 8 zile la trei luni:
a) persoanele care vor fi distrus sau vor fi
ajutat distrugerea unui monument antic;
b) păzitorii de monumente sau de muzee care
fără motiv bine precizat vor fi lăsat să se distrugă
sau să dispară monumente şi obiecte antice lăsate în paza
lor;
c) descoperitorii de lucruri antice din
întâmplare care vor fi tăinuit descoperirea lor autorităţilor
d) persoanele care vor fi exportat obiecte antice
prin contrabandă fără să le fi putut aduce în ţara
în termen de două luni.
Art.
54. - Furturile de obiecte
antice, traficul cu aceste obiecte din partea funcţionarilor publici
însărcinaţi cu îngrjirea şi paza lor. Înlocuirea de obiecte
antice în muzee publice precum şi orice infracţiune privitoare la
lucruri antice mobile ori imobile nemenţionată în legea de
faţă se vor pedepsi conform prevederilor din codul penal pentru
fapte analoage.
Colegiul arheologic
Art.
55. - Se instituie sub
controlul Ministerului Cultelor şi Artelor Colegiul Arheologic,
instituţie cu caracter ştiinţific cuprinzând pe
cercetătorii cei mai calificaţi prin titlurile, prin funcţiile
şi prin activitatea lor în domeniul arheologiei.
Scopul Colegiului e de a ajuta Comisiunea
Arheologică a României în toată activitatea ei de conservare, de
inventariere, de supraveghere, de cercetare, de studiere şi de publicare
a patrimoniului arheologic al ţării. De asemenea Colegiul va
convoca şi prezida Congresele naţionale de arheologie şi
istorie antica. Sediul Colegiului e în Bucureşti.
Art.
56. - Colegiul Arheologic va fi
compus din:
a) - toţi profesorii titulari ai catedrelor
universitare de istorie antică, antichităţi greco-romane
şi epigrafie, preistorie, arheologie sau ai catedrelor universitare de
specialităţi derivate din acestea care există sau care se vor
înfiinţa în viitor.
b) - directorii Şcolii Române din Roma
şi din Franţa
c) - directorul, subdirectorul şi conservatorul
Muzeului naţional de Antichităţi din Bucureşti
d) - directorul Cabinetului numismatic al
Academiei Române
e) - toţi arheologii, cetăţeni
români care au doctoratul într-o specialitate indicată la aliniamentul a
ori de una înrudită, care au lucrări istorice şi arheologice
publicate şi care au avut o activitate practică de cercetări
şi săpături pe proprie răspundere.
Art.
57. - Lista membrilor
Colegiului va fi alcătuită în sensul articolului precedent în
termen de 30 de zile după promulgarea acestei legi de către
Ministerul Cultelor şi Artelor sub preşedenţia căruia
Colegiul se va constitui şi-şi va inaugura activitatea
După constituire, orice nou membru va trebui
să fie cooptat de către Colegiu în condiţii specificate în
art. 56 şi numit de către Ministerul Cultelor şi Artelor.
Numirea se va publica în Monitorul Oficial.
Art.
58. - Colegiul va fi condus de
către un comitet ales anual şi compus din: un preşedinte, doi
vicepreşedinţi, un secretar şi trei membrii aleşi în
adunarea generală cu vot secret.
În fiecare an va avea loc o adunare generală
a Colegiului, fie în Bucureşti, fie în vreo altă localitate, în
cursul lunilor octombrie sau noiembrie. Comitetul poate convoca şi
adunări extraordinare.
Colegiul poate alege şi subcomitete
regionale compuse din cel puţin trei membrii
Art.
59. - Colegiul va mai alege din cinci în cinci ani,
cu vot secret şi direct şase din membrii Comisiunii Arheologice a
României, într-o adunare generală care va avea loc în Bucureşti în
urma unei convocări speciale a Ministerului Cultelor şi Artelor.
Art.
60. - Un regulament special va
prevedea condiţiile amănunţite de funcţionare a
Colegiului Arheologic.
Art.
61. - Nu vor putea fi numite în
Colegiul Arheologic persoanele care vor fi suferit o penalitate pentru
contravenţii şi delicte împotriva prevederilor legii pentru
ocrotirea monumentelor şi obiectelor antice. Săvârşirea unor
asemenea infracţiuni de către un membru al Colegiului numit mai
înainte atrage după sine excluderea din Colegiu.
Comisiunea Arheologică a României
Art.
62. - Se instituie sub
autoritatea Ministerului Cultelor şi Artelor Comisiunea Arheologică
a României, deosebită de Comisiunea Monumentelor Istorice
prevăzută în decretul-lege pentru conservarea şi restaurarea
monumentelor istorice din 28 iulie 1919.
Scopul Comisiunii este de a veghea la executarea
prevederilor din legea de faţă, îngrjind de conservarea ,
repararea, consolidarea şi restaurarea lucrurilor antice din toată
ţara, conducând, supraveghind cercetările şi săpăturile
şi descoperirile întâmplătoare de obiecte antice, inventariind
lucrurile antice mobile şi imobile de pe tot teritoriul ţării,
controlând antichităţile din muzee şi din colecţii
publice şi private, înlesnind şi încurajând înfiinţarea de
muzee regionale, comunale şi locale, contribuind prin cercetări
şi publicaţii la programul studiilor ştiinţifice asupra
antichităţilor naţionale, răspândind în public interesul
pentru valoarea istorică şi artistică a resturilor materiale
ale vechimii şi cultivând simţul respectului pentru integritatea lor.
Art.
63. - Comisiunea se compune din
următorii membrii, numiţi pe timp de cinci ani:
·
un
membru desemnat de către Academia Română
·
preşedintele
Comisiunii Monumentelor Istorice
·
directorul
Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti
·
şase
membrii aleşi de către Colegiul Arheologic potrivit art. 59 din
prezenta lege.
Membrii Comisiunii vor fi confirmaţi prin
Decret Regal. Eventuala revocare se va face tot prin Decret Regal.
Prima şedinţă a Comisiunii va fi
convocată din iniţiativa Ministerului Cultelor şi Artelor în
termen de o luna după constituirea Colegiului Arheologic.
Membrii ieşiţi din funcţie
după 5 ani sunt reeligibili. În caz de vacanţă, membrul
nou-numit în condiţiile aliniamentelor c şi d va funcţiona
numai pe timpul cât avea să funcţioneze cel înlocuit.
Art.
64. - Comisiunea îşi alege
din sânul ei un preşedinte şi un secretar general pentru toată
durata celor cinci ani. Preşedintele va convoca şedinţele
Comisiunii.
Comisiunea e prezidată de Ministru când
participă la şedinţe. Ea va putea lucra numai cu cel
puţin cinci membrii, votul celui ce prezidează fiind decisiv în caz
de paritate de voturi. În lipsa preşedintelui va prezida cel mai în
vârstă dintre membrii.
Secretarul general e însărcinat cu
ţinerea corespondenţei şi actelor, cu conducerea birourilor
Comisiunii şi cu direcţia publicaţiilor.
Art.
65. - Comisiunea poate alege
membrii corespondenţi în ţară cu atribuţii fixate în
spiritul legii de faţă. Ea poate să creeze secţiuni
regionale cu aprobarea ministerului. Numărul membrilor în secţiunile
regionale poate varia, fiind însă de cel puţin trei. Ei vor fi
aleşi şi numiţi din aceleaşi categorii şi în
aceleaşi condiţii ca şi membrii Comisiunii.
Comisiunea poate delega acestor secţiuni o
parte din atribuţiile ei privitoare la regiunile respective.
Secţiunile vor funcţiona după un Regulament special al
fiecăreia.
Art.
66. - Prin legea de faţă se
înfiinţează secţiunea regională a Daciei Superioare având
ca teritoriu de activitate Transilvania, Banatul, Crişana şi
Maramureşul, cu reşedinţa la Cluj şi utilizând până
la numirea unui personal special, personalul şi birourile secţiunii
pentru Transilvania a Comisiunii Monumentelor Istorice. Compoziţia noii
secţiuni şi modul său de funcţionare vor fi hotărâte
printr-un regulament alcătuit de Comisiunea Arheologică a României
şi aprobat de Minister.
Art.
67. - Până la alte dispoziţii Comisiunea va
funcţiona în localul Muzeului Naţional de Antichităţi din
Bucureşti utilizând personalul şi birourile acestei
instituţii. În plus va avea un personal propriu compus dintr-un
arhitect, un arhivar şi o dactilografă. Acest personal care va
funcţiona sub conducerea secretarului general a Comisiunii va putea fi
completat în măsura nevoilor. Arhitectul va fi numit dintre foştii
membrii ai Şcolii Române din Roma.
Personalul va fi plătit la fel cu cel al
Comisiunii Monumentelor Istorice.
Membrii Comisiunii Arheologice a României precum
şi membrii săi corespondeţi sunt onorifici. Li se vor
plăti însă cheltuielile necesitate de deplasările lor în
interese de serviciu. Secretarul general va primi o indemnizaţie
lunară pe tot timpul misiunii sale.
Art.
68. - Comisiunea se va întruni
cel puţin o dată pe lună. În caz că se va fi făcut
convocarea pe timp de o lună, Comisiunea se va întâlni din oficiu în
prima joi a lunii următoare.
Art.
69. - Comisiunea va avea un
buget propriu alcătuit anual, cu aprobarea Ministerului Cultelor şi
Artelor, din următoarele fonduri:
·
alocaţia
specială ce se prevedea anual în bugetul public şi care va fi
deosebită de cea acordată Comisiunii Monumentelor Istorice sau
Muzeului Naţional de Antichităţi; dintr-o subvenţie
vărsată de către judeţe ,şi constând din 10% din
fondul cultural al fiecărui judeţ şi al tuturor municipiilor
şi oraşelor capitale de judeţ.
·
din
veniturile sau donaţiile pe care Comisiunea va fi autorizată
eventual să le primească urmând a fi administrate de către
Ministerul Cultelor şi Artelor.
·
din
amenzile încasate pentru infracţiuni la prevederile legii de
faţă şi pe care Ministerul de Finanţe le varsă
Comisiunii.
Art.
70. - Comisiunea
Arheologică a României va fi reprezentată în afacerile judiciare
prin avocaţii Ministerului Cultelor şi Artelor.
Art.
71. - Comisiunea
Arheologică a României va prelua asupra sa periodicul „Dacia: recherches
et decouvertes archeologiques en Roumanie”, continuând a-l publica, în
condiţiile ştiinţifice şi grafice în care a fost
înfiinţat şi în care a apărut până acum, dar ca organ
oficial cu fondurile necesare prevăzute în buget. Dintre membrii
Comisiunii, direcţia acestui periodic o va avea Directorul Muzeului
Naţional de Antichităţi. Celelalte publicaţii ale
Comisiunii vor intra în grija Secretarului General al Comisiunii. În
acelaşi timp Comisiunea va publica un Buletin în limba română
conţinând o parte oficială referitoare la activitatea Comisiunii
şi o parte ştiinţifică în care se vor cuprinde rapoarte
asupra cercetărilor şi săpăturilor curente.
Comisiunea va putea publica, de asemenea,
monografii, studii, inventarii, cataloage etc. şi va căuta să
încurajeze şi să ajute publicarea tuturor lucrurilor antice
găsite în România.
Art.
72. - Comisiunea
Arheologică a României va colabora cu Comisiunea Monumentelor Istorice
în cazurile în care data unui lucru mobil sau imobil nu poate fi uşor
determinată în sensul art. 1 din prezenta lege.
Comisiunea Arheologică a României va putea
ceda, la cerere, Comisiunii Monumentelor Istorice pentru îngrijire şi
conservare, monumente mai vechi decât epoca întemeierii Principatelor dar
care nu vor putea să dateze decât după sec. VI după Christos.
Art.
73. - Un regulament special va arăta modul de
funcţionare a Comisiunii Arheologice a României. În acel regulament se
vor prevedea dispoziţiuni pentru membrii săi de orice categorie
care vor lua parte la şedinţe sau nu vor lucra în sensul
prescripţiilor legii de faţă.
Muzee
Art.
74. - Toate muzeele de
antichităţi şi toate secţiunile cu obiecte antice ale
muzeelor de conţinut variat, sunt sub controlul Comisiunii Arheologice a
României.
Art.
75. - Nici un muzeu nu poate
conţine obiecte antice dacă nu posedă autorizaţia
Comisiunii.
Pentru a obţine această
autorizaţie un Muzeu trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
- Să
aibă un local al său.
- Să
aibă garanţia unui fond minim de întreţinere
-
Dacă este muzeu privat să aibă în personalul său cel
puţin un custode cu cultură liceală sau similară,
salariat în chip regulat şi sigur care să poată fi făcut
personal responsabil de obiecte antice din muzeu
- Să
aibă personal de pază în permanenţă
- Să
aibă un inventar
Autorizaţia se poate revoca iar
obiectele antice pot fi confiscate în favoarea Muzeului Naţional de
Antichităţi sau a unui Muzeu regional atunci când conducerea
Muzeului respectiv încetează să respecte una din aceste
condiţii.
Art.
76. - Singurul Muzeu de Stat cu
activitate pe întreg teritoriul ţării şi singurul care poate
avea numele naţional este Muzeul Naţional de Antichităţi
din Bucureşti, dependent de Ministerul Instrucţiunii Publice
şi de Ministerul Cultelor şi Artelor.
El are dreptul de prioritate la
distribuţiile de obiecte antice făcute de către Comisiunea
Arheologică a României, conform legii de faţă.
Art.
77. - Personalul Muzeului
Naţional de Antichităţi va fi asimilat în ceea ce
priveşte salariul şi gradaţiile cu personalul auxiliar al
Facultăţilor de Litere: asistenţii Muzeului vor fi consideraţi
la fel cu asistenţii universitari iar conservatorii şi
subdirectorul Muzeului la fel cu şefii de lucrări. Anii
serviţi la Muzeu cu titlul de licenţiat, chiar în trecut, se vor
considera ca serviţi cu titlu provizoriu şi ca atare vor fi socotii
la gradaţii conform legii învăţământului superior. Anii
serviţi cu titlul de doctor vor fi socotiţi ca serviţi cu
titlu definitiv. Şi într-un caz şi în altul recunoaşterea
acestor drepturi nu se va face decât pe baza unei activităţi
ştiinţifice continue atestate de către Directorul Muzeului.
Directorul Muzeului Naţional de
Antichităţi va trebui să aibă doctoratul într-o
specialitate referitoare la antichitate şi să fie o personalitate
ştiinţifică cunoscută prin activitatea sa deosebită
pe teren şi prin studiile publicate. Se vor prefera Membrii Colegiului
Arheologic şi foştii membrii ai Şcolii Române din Roma. El va
avea situaţia şi salariul unui profesor universitar definitiv, cu
gradaţiile respective. Nu va putea ocupa însă un alt post în
învăţământ.
Art.
78. - În al doilea rând vin
Muzeele regionale cu activitate limitată la anumite regiuni istorice
şi geografice. Acestea depind de Min Antichităţi din
Bucureşti. La fondul prevăzut în bugetul Ministerului pentru
întreţinerea lor se vor adăuga contribuţiile judeţelor
din regiunea respectivă şi contribuţia municipiilor în care se
află acele Muzee. Directorii Muzeelor regionale vor fi numiţi prin
Decret-Regal dintre Membrii Colegiului Arheologic. Ei vor fi numiţi cu
avizul Comisiunii Arheologice a României şi vor fi salariaţi la fel
cu Directorul Muzeului Naţional de Antichităţi
interzicându-li-se cumulul cu vre-un post în învăţământ. Când
muzeele regionale au mai multe secţiuni, toate aceste prescripţii
se înţeleg numai în ceea ce priveşte secţiunea
arheologică care va funcţiona ca un Muzeu regional aparte, chiar
dacă va fi adăpostit în acelaşi local cu alte secţiuni.
Vor fi organizate ca muzee regionale de Stat în condiţiile legii de
faţă: Muzeul Institutului de Studii Clasice din Cluj, Muzeul de
Antichităţi al Universităţii din Iaşi,
Secţiunea arheologică a muzeului regional al Dobrogei din
Constanţa şi secţiunile similare ale Muzeelor din Craiova,
Timişoara, Chişinău şi Cernăuţi. Pentru Muntenia
va servi ca Muzeu regional Muzeul Naţional de Antichităţi din
Bucureşti.
Art.
79. - În oraşele capitale
de judeţ vor putea funcţiona Muzee judeţene de
Antichităţi sau secţiuni arheologice întreţinute de
către judeţe şi având drept câmp de activitate cuprinsul
judeţului respectiv. Directorii lor vor trebui să fie
licenţiaţi în litere. Această condiţie nu se va cere
membrilor clerului. Directorul unui Muzeu judeţean e numit de către
Ministerul Cultelor şi Artelor , cu avizul Comisiunii Arheologice a
României şi plătit de către judeţul respectiv.
Municipiile şi comunele urbane pot
înfiinţa pe cheltuiala lor muzee municipale şi comunale şi
secţiuni arheologice, al căror câmp de activitate este teritoriul
localităţii respective şi al localităţilor dimprejur
pe o rază de 15 km. Directorii acestor Muzee vor fi numiţi în
aceleaşi condiţii ca şi Directorii Muzeelor judeţene. În
comunele rurale muzeele nu pot conţine antichităţi decât sub
titlul de depozit provizoriu.
Muzeele locale vor funcţiona în
localităţile cu şantiere de săpături oficiale
permanente, sub directa conducere a instituţiei de care depinde
şantierul respectiv.
Art.
80. - Toate Muzeele publice enumerate mai sus pot
poseda şi obiecte răzleţe provenind din alte regiuni decât
acelea care cad în raza lor de activitate.
Fiecare din aceste muzee va avea un regulament de
funcţionare aprobat de Comisiunea Arheologică a României.
Art.
81. - Comisiunea poate autoriza muzeele private,
aparţinând unei asociaţii, ori unei instituţii de caracter
privat, să posede obiecte antice, dar numai în condiţiile
specificate la art. 77.
Art.
82. - Directorii muzeelor
regionale vor avea şi misiunea de inspectori judeţeni, ţinând
sub autoritatea lor muzeele de antichităţi judeţene, comunale
şi muzeele instituţiilor private. Ei vor veghea la executarea dispoziţiilor
din legea de faţă în tot cuprinsul regiunii de sub autoritatea lor
şi vor da seama de activitatea lor Comisiunii Arheologice a României.
Art.
83. - La orice numire într-o
funcţie de conducere sau de specialitate arheologică într-un muzeu
de antichităţi, de orice fel, în birourile Comisiunii Arheologice a
României sau în orice instituţie de caracter arheologic, se va da
precădere Membrilor Colegiului Arheologilor şi foştilor
membrii ai Şcolii Române din Roma. Nici o numire în una din
instituţiile menţionate nu se va putea face fără avizul Comisiunii
Arheologice a României. Personalul în funcţie la data promulgării
prezentei legi îşi păstrează drepturile câştigate.
Dispoziţii finale
Art.
84. - Legea pentru descoperirea Monumentelor şi
obiectelor antice din 24 noiembrie 1892, precum şi Regulamentul ei din
28 ianuarie 1893 se abrogă şi se înlocuiesc cu legea de
faţă.
Art.
85. - Un Regulament special va
arăta modul de aplicare a dispoziţiilor prezentei legi în
articolele 1-53.
Art.
86. - Toate legile,
regulamentele şi orice alte dispoziţii contrare legii de
faţă rămân desfiinţate.
|