Prezentarea Anteproiectului

În prima parte a prezentării Anteproiectului de lege ne-am oprit la subcapitolul H (numerotarea noastră) care se referă la „Inventarierea, supravegherea şi respectarea lucrurilor antice”. Această ultimă parte va avea ca obiect ultimele şase subcapitole ale Anteproiectului din care două ne atrag în mod deosebit atenţia, şi anume înfiinţarea Colegiului Arheologic şi a Comisiunii Arheologice a României. Dintre articolele subcapitolelor H şi I (Penalităţi) vom aminti doar câteva. De pildă, art. 45 prevede că „nici un lucru antic mobil sau imobil nu poate căpăta vreo utilizare străină de semnificaţia sa istorică şi artistică”.... autorităţile putând cere chiar „exproprierea unui imobil în construcţia căruia a intrat ca simplu material de zidărie un obiect antic”.

Penalităţi

Printre numeroasele Penalităţi prevăzute în subcapitolul I (nota noastră) două articole sunt, după noi, de evidenţiat. Este vorba în primul rând de art. 51 referitor la exportul de obiecte antice fără autorizaţie, constatată de vamă prin declaraţie falsă, ascundere etc., precum şi cel privitor la obiectul exportat prin contrabandă care nu mai poate fi recuperat. În acest caz infractorul este obligat să plătească în plus statului, o sumă egală cu valoarea obiectului exportat, sumă fixată de către Comisiunea Arheologică a României. Cel de al doilea articol (nr. 54) are în vedere furturile de obiecte antice, traficul cu aceste obiecte din partea funcţionarilor publici însărcinaţi cu îngrijirea şi paza lor etc. „.. se vor pedepsi conform prevederilor din codul penal”.

Înfiinţarea Colegiului Arheologic

În ceea ce priveşte înfiinţarea Colegiului Arheologic, art.55 defineşte caracterul şi scopul acestei noi instituţii. Astfel, se menţionează faptul că acest Colegiu, care se instituie sub controlul Ministerului Cultelor şi Artelor, are un caracter ştiinţific, din el făcând parte cercetătorii cei mai calificaţi prin titluri, funcţii şi activitatea lor în domeniului arheologiei. Se subliniază că scopul Colegiului este „de a ajuta Comisiunea Arheologică a României în toată activitatea ei de conservare, inventariere, supraveghere, cercetare, studiere şi publicare” a patrimoniului arheologic al ţării. De asemenea Colegiul va convoca şi prezida Congresele naţionale de arheologie şi istorie antică care vor avea loc din doi în doi ani.

Înfiinţarea Comisiunii Arheologice a României

Un subcapitol deosebit de important (K în numerotarea noastră) al acestui Anteproiect îl constituie Comisiunea Arheologică a României (vezi art.62-73). Înfiinţarea acestei comisii ca for suprem de coordonare a întregii activităţi arheologice din ţară se impunea ca o necesitate, ţinând seama de amploarea pe care o luaseră cercetările în acest domeniu. Ea trebuia să funcţioneze independent de Comisiunea Monumentelor Istorice care avea menirea să conserve şi să restaureze monumentele istorice, conform decretului-lege din 28 iulie 1919. Pentru a avea o imagine mai clară asupra scopului, mai exact a obiectivelor ce trebuiau îndeplinite, ne vom referi succint la unele articole ale Anteproiectului de faţă. Astfel, art. 62 prevede următoarele:

Comisiunea Arheologică se va afla sub autoritatea Ministerului Cultelor şi Artelor, fiind o instituţie deosebită de Comisiunea Monumentelor Istorice.

Scopul Comisiunii Arheologice este de a veghea la executarea prevederilor legii de faţă şi anume:

- să se preocupe de îngrijirea conservării, reparării, consolidării şi restaurării obiectivelor (lucrurilor antice din întreaga ţară;

- să conducă şi să supravegheze cercetările, săpăturile şi descoperirile întâmplătoare de obiecte antice;

- să inventarieze lucrurile antice mobile şi imobile de pe teritoriul ţării;

- să controleze antichităţile din muzee şi din colecţii publice şi private;

- să înlesnească şi să încurajeze înfiinţarea de muzee regionale, comunale, locale;

- să contribuie prin cercetări şi publicaţii la programul studiilor ştiinţifice asupra antichităţilor naţionale.

În ceea ce priveşte componenţa Comisiunii, ai cărei membrii sunt numiţi pe timp de cinci ani, se menţionează că numărul lor este de nouă (vezi art. 63). Unii dintre aceştia trebuiau desemnaţi iar alţii aleşi din rândul membrilor Colegiului Arheologic. Din cei desemnaţi făceau parte trei membrii: unul desemnat de Academia Română, al doilea în persoana preşedintelui Comisiunii Monumentelor Istorice iar al treilea în persoana directorului Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti. Ceilalţi şase membrii proveneau din rândul Colegiului Arheologic.

Publicaţiile arheologice

În ceea ce priveşte publicaţiile arheologice (vezi art. 71) Comisiunea va prelua asupra sa periodicul în limbi străine Dacia al Muzeului Naţional de Antichităţi, revistă înfiinţată de Vasile Pârvan în 1924. De asemenea, Comisiunea va publica şi un Buletin (în limba română) care va cuprinde în sumar atât dări de seamă asupra Comisiunii cât şi rapoarte asupra cercetărilor şi săpăturilor curente. Totodată, Comisiunea va putea publica monografii, studii, inventarii, cataloage etc.

Investigaţiile Comisiunii Arheologice a României

Ceea ce trebuie să reţinem în încheierea acestui subcapitol, aşa cum de altfel am subliniat şi în prima parte a prezentării Anteproiectului, sunt preocupările Comisiunii referitoare la investigaţiile şi studierea acelei lungi perioade a istoriei cuprinsă între paleolitic şi secolul al XIV-lea (întemeierea Principatelor Române). Este necesar să amintim şi articolul 72 care prevede că la cererea Comisiunii Monumentelor Istorice, Comisiunea Arheologică va putea ceda pentru îngrijire şi conservare monumentele mai vechi decât secolul al XIV-lea dar care nu vor putea data decât după secolul al IV-lea după Christos.

Statutul muzeelor

Penultimul subcapitol (L după numerotarea noastră) asupra căruia vom zăbovi este cel care se referă la statutul Muzeelor (vei art. 74-83). Astfel, art. 74 şi 75 prevăd că toate muzeele de antichităţi din ţară trebuie să se afle sub controlul Comisiunii Arheologice a României şi să posede autorizaţia acesteia dacă au în patrimoniu obiecte antice.

Comisiunea Arheologică a României consideră (vezi art. 76) că „Singurul muzeu de stat cu activitate pe întreg teritoriul României şi singurul care poate avea titlul de naţional este Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti”.

În ceea ce priveşte Muzeele regionale de Stat (vezi art. 78), cu activitate limitată la anumite regiuni istorice sau geografice, se prevede ca în cazul în care ele au mai multe secţiuni, secţiunea arheologică din cadrul lor va putea funcţiona ca un muzeu regional aparte.

De asemenea se menţionează ca Muzee regionale următoarele:

- Muzeul Institutului de Studii Clasice din Cluj;

- Muzeul de Antichităţi al Universităţii din Iaşi;

- Secţiunile similare ale muzeelor Craiova, Timişoara, Chişinău şi Cernăuţi;

- Se subliniază că Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti va putea servi şi ca Muzeu Regional pentru Muntenia.

În afara acestor categorii de Muzee, Anteproiectul prevede la art. 79 că în oraşele capitale de judeţ funcţionarea unor muzee judeţene de antichităţi sau secţiuni arheologice, având drept câmp de activitate cuprinsul judeţului respectiv. Directorii acestor muzee judeţene vor fi numiţi de către Ministerul Cultelor şi Artelor dar cu avizul Comisiunii Arheologice.

Municipiile şi comunele urbane pot înfiinţa pe cheltuiala lor muzee municipale şi comunale precum şi secţiuni arheologice însă câmpul lor de activitate se va limita la teritoriul respectivei localităţi şi al celor din jur, pe o rază de 15 km. Comunele rurale vor putea avea şi ele muzee dar nu vor putea deţine antichităţi decât sub titlul de depozit provizoriu. Vor putea exista şi muzee locale dar acestea vor funcţiona numai în localităţile cu şantier de săpături oficiale, permanente şi sub directa conducere a instituţiei care întreprinde respectivele săpături. De asemenea, Comisiunea Arheologică poate autoriza (vezi art. 80) înfiinţarea muzeelor publice din ţară care vor avea un regulament de funcţionare aprobat de Comisiunea Arheologică a României, precum şi înfiinţarea unor Muzee private aparţinând fie unei asociaţii fie unei instituţii cu caracter privat (vezi art. 81) dar care să posede obiecte antice.

Este important de reţinut că directorii Muzeelor regionale vor avea, pe lângă activitatea ce le revine şi calitatea de inspectori regionali, misiunea lor fiind aceea de a ţine sub control muzeele de antichităţi judeţene, comunale şi pe cele private. Inspectorii vor da seama de activitatea lor Comisiunii Arheologice (vezi art. 82). În sfârşit, în ultimul articol (83) se menţionează faptul că nici o numire în una din instituţiile amintite nu se va putea face fără avizul Comisiunii Arheologie a României.

În încheierea acestei scurte prezentări putem spune că multe din cele prevăzute în articolele Anteproiectului de lege sunt deosebit de actuale, altele în schimb sunt depăşite.

De aceea ce putem afirma cu certitudine este că în fruntea acestor acţiuni de organizare muzeistică, de organizare pe temeiuri ştiinţifice, moderne, a arheologiei româneşti, s-a aflat Muzeul Naţional de Antichităţi.

Inventarierea, supravegherea, respectarea lucrurilor antice

Art. 41. - Lucrurile antice mobile şi imobile, fiind prin definiţie bunuri naţionale, în orice condiţii s-ar afla, n-au nevoie de o clasare prealabilă spre a intra sub prevederile legii de faţă. Distrugerea sau alterarea lor e pedepsită indiferent dacă au fost cunoscute sau nu autorităţilor mai înainte.

Art. 42. – Pentru a uşura studierea şi conservarea lor, toate lucrurile antice mobile şi imobile găsite pe teritoriul ţării vor fi înscrise de către Comisiunea Arheologică a României într-un inventar. Partea din inventar privitoare la lucrurile antice imobile va fi publicată în „Monitorul Oficial”. Publicarea va trebui să înceapă până la doi de la promulgarea legii de faţă.

Inventarul va fi completat anual şi revizuit din cinci în cinci ani. Completările anuale şi inventariul revizuit se vor publica în „Monitorul Oficial”.

Alcătuirea, completarea şi revizuirea inventarului de lucruri imobile se vor face cu concursul autorităţilor administrative, şcolare şi bisericeşti din localităţile în care se găsesc resturi antice.

 

Art. 43. - Prefecturile, preturile, primăriile de municipii, de comune urbane, suburbane şi rurale, posturile de jandarmi, posturile de grăniceri, ocolurile silvice, muzeele şi şcolile de orice fel sunt datoare să extragă din inventarul publicat în Monitorul Oficial lista monumentelor antice din regiunea care cade sub autoritatea sau activitatea lor şi să le afişeze în chip permanent în localurile respective.

 

Art. 44. - Funcţionarii administrativi, începând cu prefecţii, preterii şi primarii, ofiţerii şi subofiţerii de jandarmi, ofiţerii şi subofiţerii de grăniceri din posturile de pe frontieră, inspectorii şi revizorii şcolari, profesorii secundari, institutorii şi învăţătorii, membrii clerului, arhitecţii şi inginerii de orice specialitate ai Statului, judeţelor şi comunelor, funcţionarii silvici şi ceilalţi funcţionari ai domeniilor publice şi ai domeniilor Coroanei, comandanţii de corpuri de trupă sau de detaşamente militare, sunt datori a anunţa de urgenţă Comisiunii Arheologice a României orice abateri de la prevederile legii de faţă şi orice descoperiri întâmplătoare de monumente şi de obiecte antice, şi să dea tot concursul lor, la cerere, delegaţilor Comisiunii Arheologice a României şi cercetătorilor recomandaţi de ea. Neglijarea acestor îndatoriri va fi socotită ca o contravenţie la propriul lor serviciu şi pedepsită ca atare.

De asemeni orice persoană care află de o abatere de la legea de faţă care n-a fost adusă la cunoştinţa autorităţilor, e datoare să înştiinţeze pe unul din funcţionarii publici enumeraţi mai sus.

 

Art. 45. - Nici un lucru antic mobil sau imobil nu poate căpăta vreo utilizare străină de semnificaţia sa istorică şi artistică. Orice piatră antică şi orice obiect antic în general care va fi găsită ca utilizat într-un scop practic va putea fi ridicat de autorităţi pe loc, fără nici o despăgubire, şi trimis Muzeului public cel mai apropiat.

Autorităţile pot cere exproprierea unui imobil în construcţia căruia a intrat ca simplu material de zidărie un obiect antic.

Se exceptează de la prevederile acestui articol obiectele antice zidite în construcţii clasate ca monumente şi ocrotite de către Comisiunea Monumentelor Istorice, potrivit decretului-lege din 28 iulie 1919 pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice.

 

Art. 46. – Este oprită afişarea de reclame comerciale, de anunţuri electorale, de anunţuri private, pe zidurile antice. Se exceptează anunţurile oficiale referitoare la prescripţiile legii de faţă. Sunt de asemeni interzise inscripţiile şi desenele pictate sau gravate pe zidurile antice.

Penalităţi

Art. 47. - Se pedepsesc cu amendă de la 1.000 la 30.000 lei persoanele şi instituţiile care se vor fi făcut vinovate de următoarele abateri: a) cercetări şi săpături pentru căutarea de lucruri antice fără autorizaţie; b) reparări, restaurări şi consolidări de lucruri antice mobile şi imobile fără autorizaţie; c) nerespectarea învoielii de a îngriji de paza şi integritate unui lucru antic imobil aflat în proprietatea sa, fără a fi cerut în prealabil desărcinarea şi exproprierea; d) neprezentarea în termen a inventarului şi a anunţului cerute prin art.17 şi 18; e) opunerea de a arăta şi de a pune la dispoziţia cercetătorilor autorizaţi obiectele antice din propria colecţie, conform art. 19; f) neanunţarea de descoperiri din întâmplare, conform art. 26-27; g) neîngrijirea lucrurilor descoperite din întâmplare conform art. 26-27; h) nerespectarea de către funcţionarii publici a dispoziţiilor din legea de faţă. Ultimul caz se înţelege fără prejudicii asupra pedepselor obişnuite cuvenite pentru neexecutarea propriului serviciu.

Art. 48. - Se pedepsesc cu amendă de la 2000 la 50 000 lei următoarele abateri de la prevederile legii de faţă: a) efectuarea de construcţii fără avizul Comisiei Arheologice a României în localităţile cu subsol bogat în ruine antice după ce aceste localităţi vor fi fost special menţionate în regulamentul prezentei legi; b) prezentarea de inventar de obiecte mobile false sau anunţate false cu voinţă a unui obiect antic nou intrat în posesie privată; c) nerespectarea art. 22 privitor la obiectele antice aflate în posesia funcţionarilor; d) ascunderea de obiecte provenite din cercetări şi săpături oficiale şi autorizate precum şi din descoperiri întâmplătoare; e) alienarea de obiecte antice mobile sau imobile fără avertizarea Comisiei Arheologie a României; f) nerespectarea dreptului de preemţiune al Statului potrivit art. 33, g) utilizarea în scop practic a lucrurilor antice art. 45.

La aliniamentul a) se poate dispune eventual şi dărâmarea construcţiilor ilegal efectuate. În ce priveşte alienările pedepsite prin aliniamentele e şi f ele se socotesc în acelaşi timp nule de drept şi pot fi urmărite chiar dacă sunt în posesia celui de–al treilea. Constatarea abaterii de la aliniamentul g atrage după sine şi confiscarea pe loc a lucrurilor antice respective.

Art. 49. - Pentru distrugerea şi deteriorarea de monumente şi obiecte antice se vor aplica dispoziţiile prevăzute în codul penal pentru distrugerea de lucruri publice, plus obligaţia de a repune lucrul distrus în starea de mai înainte. Dacă aceasta reconstituire este imposibilă, condamnatul va fi obligat să plătească o sumă egală cu valoarea lucrului distrus, fixată prin expertiză. Partea care va fi rămas eventual nedistrusă dintr-un obiect deteriorat se va confisca în favoarea Statului.

Art. 50. - Nerespectarea dispoziţiilor generale ale legii şi ale dispoziţiilor speciale ale Comisiei Arheologice a României de către o persoană sau o instituţie autorizată a face cercetări şi săpături conform art. 6-7 e pedepsită cu retragerea autorizaţiei şi eventual cu pedepsele prevăzute pentru abaterile numite în art. precedente şi următoare. Statul nu e obligat să retrocedeze nici o sumă pentru cheltuielile investite în săpăturile autorizate şi întrerupte apoi din vinele prevăzute în prezenta lege. De asemeni, cel condamnat e obligat să plătească toate cheltuielile delegatului oficial al Comisiei Arheologice a României dacă nu le va plăti în prealabil potrivit art.7

Art. 51. - Exportul de obiecte antice fără autorizaţie, tentativa de a efectua un asemenea export constatată la vamă prin declaraţie falsă, ascundere etc., precum şi înlocuirea obiectelor antice autorizate la export se pedepsesc cu confiscarea obiectelor respective în favoarea Statului şi cu toate formalităţile prevăzute pentru legile pentru contrabandă.

Dacă obiectul exportat prin contrabandă nu mai poate fi adus în ţară infractorul este obligat în plus să plătească statului o sumă egală cu valoarea obiectului exportat fixat prin raportul Comisiei Arheologice a României.

Art. 52. - Se pedepsesc cu amendă de la 1.000 la 10.000 lei următoarele abateri:

a) neanunţarea de mutare a obiectelor antice conform art. 34;

b) complicitatea prin tăinuire la abaterile pedepsite prin aliniamentele a şi f din art. 47 şi prin aliniamentele b, d, e şi g din Art. 48 şi din art. 49 şi 51.

Art. 53. - Pe lângă formalităţile prevăzute în articolele precedente se vor pedepsi cu închisoarea de la 8 zile la trei luni:

a) persoanele care vor fi distrus sau vor fi ajutat distrugerea unui monument antic;

b) păzitorii de monumente sau de muzee care fără motiv bine precizat vor fi lăsat să se distrugă sau să dispară monumente şi obiecte antice lăsate în paza lor;

c) descoperitorii de lucruri antice din întâmplare care vor fi tăinuit descoperirea lor autorităţilor

d) persoanele care vor fi exportat obiecte antice prin contrabandă fără să le fi putut aduce în ţara în termen de două luni.

Art. 54. - Furturile de obiecte antice, traficul cu aceste obiecte din partea funcţionarilor publici însărcinaţi cu îngrjirea şi paza lor. Înlocuirea de obiecte antice în muzee publice precum şi orice infracţiune privitoare la lucruri antice mobile ori imobile nemenţionată în legea de faţă se vor pedepsi conform prevederilor din codul penal pentru fapte analoage.

Colegiul arheologic

Art. 55. - Se instituie sub controlul Ministerului Cultelor şi Artelor Colegiul Arheologic, instituţie cu caracter ştiinţific cuprinzând pe cercetătorii cei mai calificaţi prin titlurile, prin funcţiile şi prin activitatea lor în domeniul arheologiei.

Scopul Colegiului e de a ajuta Comisiunea Arheologică a României în toată activitatea ei de conservare, de inventariere, de supraveghere, de cercetare, de studiere şi de publicare a patrimoniului arheologic al ţării. De asemenea Colegiul va convoca şi prezida Congresele naţionale de arheologie şi istorie antica. Sediul Colegiului e în Bucureşti.

Art. 56. - Colegiul Arheologic va fi compus din:

a) - toţi profesorii titulari ai catedrelor universitare de istorie antică, antichităţi greco-romane şi epigrafie, preistorie, arheologie sau ai catedrelor universitare de specialităţi derivate din acestea care există sau care se vor înfiinţa în viitor.

b) - directorii Şcolii Române din Roma şi din Franţa

c) - directorul, subdirectorul şi conservatorul Muzeului naţional de Antichităţi din Bucureşti

d) - directorul Cabinetului numismatic al Academiei Române

e) - toţi arheologii, cetăţeni români care au doctoratul într-o specialitate indicată la aliniamentul a ori de una înrudită, care au lucrări istorice şi arheologice publicate şi care au avut o activitate practică de cercetări şi săpături pe proprie răspundere.

Art. 57. - Lista membrilor Colegiului va fi alcătuită în sensul articolului precedent în termen de 30 de zile după promulgarea acestei legi de către Ministerul Cultelor şi Artelor sub preşedenţia căruia Colegiul se va constitui şi-şi va inaugura activitatea

După constituire, orice nou membru va trebui să fie cooptat de către Colegiu în condiţii specificate în art. 56 şi numit de către Ministerul Cultelor şi Artelor. Numirea se va publica în Monitorul Oficial.

Art. 58. - Colegiul va fi condus de către un comitet ales anual şi compus din: un preşedinte, doi vicepreşedinţi, un secretar şi trei membrii aleşi în adunarea generală cu vot secret.

În fiecare an va avea loc o adunare generală a Colegiului, fie în Bucureşti, fie în vreo altă localitate, în cursul lunilor octombrie sau noiembrie. Comitetul poate convoca şi adunări extraordinare.

Colegiul poate alege şi subcomitete regionale compuse din cel puţin trei membrii

Art. 59. - Colegiul va mai alege din cinci în cinci ani, cu vot secret şi direct şase din membrii Comisiunii Arheologice a României, într-o adunare generală care va avea loc în Bucureşti în urma unei convocări speciale a Ministerului Cultelor şi Artelor.

Art. 60. - Un regulament special va prevedea condiţiile amănunţite de funcţionare a Colegiului Arheologic.

Art. 61. - Nu vor putea fi numite în Colegiul Arheologic persoanele care vor fi suferit o penalitate pentru contravenţii şi delicte împotriva prevederilor legii pentru ocrotirea monumentelor şi obiectelor antice. Săvârşirea unor asemenea infracţiuni de către un membru al Colegiului numit mai înainte atrage după sine excluderea din Colegiu.

Comisiunea Arheologică a României

Art. 62. - Se instituie sub autoritatea Ministerului Cultelor şi Artelor Comisiunea Arheologică a României, deosebită de Comisiunea Monumentelor Istorice prevăzută în decretul-lege pentru conservarea şi restaurarea monumentelor istorice din 28 iulie 1919.

Scopul Comisiunii este de a veghea la executarea prevederilor din legea de faţă, îngrjind de conservarea , repararea, consolidarea şi restaurarea lucrurilor antice din toată ţara, conducând, supraveghind cercetările şi săpăturile şi descoperirile întâmplătoare de obiecte antice, inventariind lucrurile antice mobile şi imobile de pe tot teritoriul ţării, controlând antichităţile din muzee şi din colecţii publice şi private, înlesnind şi încurajând înfiinţarea de muzee regionale, comunale şi locale, contribuind prin cercetări şi publicaţii la programul studiilor ştiinţifice asupra antichităţilor naţionale, răspândind în public interesul pentru valoarea istorică şi artistică a resturilor materiale ale vechimii şi cultivând simţul respectului pentru integritatea lor.

Art. 63. - Comisiunea se compune din următorii membrii, numiţi pe timp de cinci ani:

·                     un membru desemnat de către Academia Română

·                     preşedintele Comisiunii Monumentelor Istorice

·                     directorul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti

·                     şase membrii aleşi de către Colegiul Arheologic potrivit art. 59 din prezenta lege.

Membrii Comisiunii vor fi confirmaţi prin Decret Regal. Eventuala revocare se va face tot prin Decret Regal.

Prima şedinţă a Comisiunii va fi convocată din iniţiativa Ministerului Cultelor şi Artelor în termen de o luna după constituirea Colegiului Arheologic.

Membrii ieşiţi din funcţie după 5 ani sunt reeligibili. În caz de vacanţă, membrul nou-numit în condiţiile aliniamentelor c şi d va funcţiona numai pe timpul cât avea să funcţioneze cel înlocuit.

Art. 64. - Comisiunea îşi alege din sânul ei un preşedinte şi un secretar general pentru toată durata celor cinci ani. Preşedintele va convoca şedinţele Comisiunii.

Comisiunea e prezidată de Ministru când participă la şedinţe. Ea va putea lucra numai cu cel puţin cinci membrii, votul celui ce prezidează fiind decisiv în caz de paritate de voturi. În lipsa preşedintelui va prezida cel mai în vârstă dintre membrii.

Secretarul general e însărcinat cu ţinerea corespondenţei şi actelor, cu conducerea birourilor Comisiunii şi cu direcţia publicaţiilor.

Art. 65. - Comisiunea poate alege membrii corespondenţi în ţară cu atribuţii fixate în spiritul legii de faţă. Ea poate să creeze secţiuni regionale cu aprobarea ministerului. Numărul membrilor în secţiunile regionale poate varia, fiind însă de cel puţin trei. Ei vor fi aleşi şi numiţi din aceleaşi categorii şi în aceleaşi condiţii ca şi membrii Comisiunii.

Comisiunea poate delega acestor secţiuni o parte din atribuţiile ei privitoare la regiunile respective. Secţiunile vor funcţiona după un Regulament special al fiecăreia.

Art. 66. - Prin legea de faţă se înfiinţează secţiunea regională a Daciei Superioare având ca teritoriu de activitate Transilvania, Banatul, Crişana şi Maramureşul, cu reşedinţa la Cluj şi utilizând până la numirea unui personal special, personalul şi birourile secţiunii pentru Transilvania a Comisiunii Monumentelor Istorice. Compoziţia noii secţiuni şi modul său de funcţionare vor fi hotărâte printr-un regulament alcătuit de Comisiunea Arheologică a României şi aprobat de Minister.

Art. 67. - Până la alte dispoziţii Comisiunea va funcţiona în localul Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti utilizând personalul şi birourile acestei instituţii. În plus va avea un personal propriu compus dintr-un arhitect, un arhivar şi o dactilografă. Acest personal care va funcţiona sub conducerea secretarului general a Comisiunii va putea fi completat în măsura nevoilor. Arhitectul va fi numit dintre foştii membrii ai Şcolii Române din Roma.

Personalul va fi plătit la fel cu cel al Comisiunii Monumentelor Istorice.

Membrii Comisiunii Arheologice a României precum şi membrii săi corespondeţi sunt onorifici. Li se vor plăti însă cheltuielile necesitate de deplasările lor în interese de serviciu. Secretarul general va primi o indemnizaţie lunară pe tot timpul misiunii sale.

Art. 68. - Comisiunea se va întruni cel puţin o dată pe lună. În caz că se va fi făcut convocarea pe timp de o lună, Comisiunea se va întâlni din oficiu în prima joi a lunii următoare.

Art. 69. - Comisiunea va avea un buget propriu alcătuit anual, cu aprobarea Ministerului Cultelor şi Artelor, din următoarele fonduri:

·                     alocaţia specială ce se prevedea anual în bugetul public şi care va fi deosebită de cea acordată Comisiunii Monumentelor Istorice sau Muzeului Naţional de Antichităţi; dintr-o subvenţie vărsată de către judeţe ,şi constând din 10% din fondul cultural al fiecărui judeţ şi al tuturor municipiilor şi oraşelor capitale de judeţ.

·                     din veniturile sau donaţiile pe care Comisiunea va fi autorizată eventual să le primească urmând a fi administrate de către Ministerul Cultelor şi Artelor.

·                     din amenzile încasate pentru infracţiuni la prevederile legii de faţă şi pe care Ministerul de Finanţe le varsă Comisiunii.

Art. 70. - Comisiunea Arheologică a României va fi reprezentată în afacerile judiciare prin avocaţii Ministerului Cultelor şi Artelor.

Art. 71. - Comisiunea Arheologică a României va prelua asupra sa periodicul „Dacia: recherches et decouvertes archeologiques en Roumanie”, continuând a-l publica, în condiţiile ştiinţifice şi grafice în care a fost înfiinţat şi în care a apărut până acum, dar ca organ oficial cu fondurile necesare prevăzute în buget. Dintre membrii Comisiunii, direcţia acestui periodic o va avea Directorul Muzeului Naţional de Antichităţi. Celelalte publicaţii ale Comisiunii vor intra în grija Secretarului General al Comisiunii. În acelaşi timp Comisiunea va publica un Buletin în limba română conţinând o parte oficială referitoare la activitatea Comisiunii şi o parte ştiinţifică în care se vor cuprinde rapoarte asupra cercetărilor şi săpăturilor curente.

Comisiunea va putea publica, de asemenea, monografii, studii, inventarii, cataloage etc. şi va căuta să încurajeze şi să ajute publicarea tuturor lucrurilor antice găsite în România.

Art. 72. - Comisiunea Arheologică a României va colabora cu Comisiunea Monumentelor Istorice în cazurile în care data unui lucru mobil sau imobil nu poate fi uşor determinată în sensul art. 1 din prezenta lege.

Comisiunea Arheologică a României va putea ceda, la cerere, Comisiunii Monumentelor Istorice pentru îngrijire şi conservare, monumente mai vechi decât epoca întemeierii Principatelor dar care nu vor putea să dateze decât după sec. VI după Christos.

Art. 73. - Un regulament special va arăta modul de funcţionare a Comisiunii Arheologice a României. În acel regulament se vor prevedea dispoziţiuni pentru membrii săi de orice categorie care vor lua parte la şedinţe sau nu vor lucra în sensul prescripţiilor legii de faţă.

Muzee

Art. 74. - Toate muzeele de antichităţi şi toate secţiunile cu obiecte antice ale muzeelor de conţinut variat, sunt sub controlul Comisiunii Arheologice a României.

Art. 75. - Nici un muzeu nu poate conţine obiecte antice dacă nu posedă autorizaţia Comisiunii.

Pentru a obţine această autorizaţie un Muzeu trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 - Să aibă un local al său.

 - Să aibă garanţia unui fond minim de întreţinere

 - Dacă este muzeu privat să aibă în personalul său cel puţin un custode cu cultură liceală sau similară, salariat în chip regulat şi sigur care să poată fi făcut personal responsabil de obiecte antice din muzeu

 - Să aibă personal de pază în permanenţă

 - Să aibă un inventar

Autorizaţia se poate revoca iar obiectele antice pot fi confiscate în favoarea Muzeului Naţional de Antichităţi sau a unui Muzeu regional atunci când conducerea Muzeului respectiv încetează să respecte una din aceste condiţii.

Art. 76. - Singurul Muzeu de Stat cu activitate pe întreg teritoriul ţării şi singurul care poate avea numele naţional este Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti, dependent de Ministerul Instrucţiunii Publice şi de Ministerul Cultelor şi Artelor.

El are dreptul de prioritate la distribuţiile de obiecte antice făcute de către Comisiunea Arheologică a României, conform legii de faţă.

Art. 77. - Personalul Muzeului Naţional de Antichităţi va fi asimilat în ceea ce priveşte salariul şi gradaţiile cu personalul auxiliar al Facultăţilor de Litere: asistenţii Muzeului vor fi consideraţi la fel cu asistenţii universitari iar conservatorii şi subdirectorul Muzeului la fel cu şefii de lucrări. Anii serviţi la Muzeu cu titlul de licenţiat, chiar în trecut, se vor considera ca serviţi cu titlu provizoriu şi ca atare vor fi socotii la gradaţii conform legii învăţământului superior. Anii serviţi cu titlul de doctor vor fi socotiţi ca serviţi cu titlu definitiv. Şi într-un caz şi în altul recunoaşterea acestor drepturi nu se va face decât pe baza unei activităţi ştiinţifice continue atestate de către Directorul Muzeului.

Directorul Muzeului Naţional de Antichităţi va trebui să aibă doctoratul într-o specialitate referitoare la antichitate şi să fie o personalitate ştiinţifică cunoscută prin activitatea sa deosebită pe teren şi prin studiile publicate. Se vor prefera Membrii Colegiului Arheologic şi foştii membrii ai Şcolii Române din Roma. El va avea situaţia şi salariul unui profesor universitar definitiv, cu gradaţiile respective. Nu va putea ocupa însă un alt post în învăţământ.

Art. 78. - În al doilea rând vin Muzeele regionale cu activitate limitată la anumite regiuni istorice şi geografice. Acestea depind de Min Antichităţi din Bucureşti. La fondul prevăzut în bugetul Ministerului pentru întreţinerea lor se vor adăuga contribuţiile judeţelor din regiunea respectivă şi contribuţia municipiilor în care se află acele Muzee. Directorii Muzeelor regionale vor fi numiţi prin Decret-Regal dintre Membrii Colegiului Arheologic. Ei vor fi numiţi cu avizul Comisiunii Arheologice a României şi vor fi salariaţi la fel cu Directorul Muzeului Naţional de Antichităţi interzicându-li-se cumulul cu vre-un post în învăţământ. Când muzeele regionale au mai multe secţiuni, toate aceste prescripţii se înţeleg numai în ceea ce priveşte secţiunea arheologică care va funcţiona ca un Muzeu regional aparte, chiar dacă va fi adăpostit în acelaşi local cu alte secţiuni. Vor fi organizate ca muzee regionale de Stat în condiţiile legii de faţă: Muzeul Institutului de Studii Clasice din Cluj, Muzeul de Antichităţi al Universităţii din Iaşi, Secţiunea arheologică a muzeului regional al Dobrogei din Constanţa şi secţiunile similare ale Muzeelor din Craiova, Timişoara, Chişinău şi Cernăuţi. Pentru Muntenia va servi ca Muzeu regional Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti.

Art. 79. - În oraşele capitale de judeţ vor putea funcţiona Muzee judeţene de Antichităţi sau secţiuni arheologice întreţinute de către judeţe şi având drept câmp de activitate cuprinsul judeţului respectiv. Directorii lor vor trebui să fie licenţiaţi în litere. Această condiţie nu se va cere membrilor clerului. Directorul unui Muzeu judeţean e numit de către Ministerul Cultelor şi Artelor , cu avizul Comisiunii Arheologice a României şi plătit de către judeţul respectiv.

Municipiile şi comunele urbane pot înfiinţa pe cheltuiala lor muzee municipale şi comunale şi secţiuni arheologice, al căror câmp de activitate este teritoriul localităţii respective şi al localităţilor dimprejur pe o rază de 15 km. Directorii acestor Muzee vor fi numiţi în aceleaşi condiţii ca şi Directorii Muzeelor judeţene. În comunele rurale muzeele nu pot conţine antichităţi decât sub titlul de depozit provizoriu.

Muzeele locale vor funcţiona în localităţile cu şantiere de săpături oficiale permanente, sub directa conducere a instituţiei de care depinde şantierul respectiv.

Art. 80. - Toate Muzeele publice enumerate mai sus pot poseda şi obiecte răzleţe provenind din alte regiuni decât acelea care cad în raza lor de activitate.

Fiecare din aceste muzee va avea un regulament de funcţionare aprobat de Comisiunea Arheologică a României.

Art. 81. - Comisiunea poate autoriza muzeele private, aparţinând unei asociaţii, ori unei instituţii de caracter privat, să posede obiecte antice, dar numai în condiţiile specificate la art. 77.

Art. 82. - Directorii muzeelor regionale vor avea şi misiunea de inspectori judeţeni, ţinând sub autoritatea lor muzeele de antichităţi judeţene, comunale şi muzeele instituţiilor private. Ei vor veghea la executarea dispoziţiilor din legea de faţă în tot cuprinsul regiunii de sub autoritatea lor şi vor da seama de activitatea lor Comisiunii Arheologice a României.

Art. 83. - La orice numire într-o funcţie de conducere sau de specialitate arheologică într-un muzeu de antichităţi, de orice fel, în birourile Comisiunii Arheologice a României sau în orice instituţie de caracter arheologic, se va da precădere Membrilor Colegiului Arheologilor şi foştilor membrii ai Şcolii Române din Roma. Nici o numire în una din instituţiile menţionate nu se va putea face fără avizul Comisiunii Arheologice a României. Personalul în funcţie la data promulgării prezentei legi îşi păstrează drepturile câştigate.

Dispoziţii finale

Art. 84. - Legea pentru descoperirea Monumentelor şi obiectelor antice din 24 noiembrie 1892, precum şi Regulamentul ei din 28 ianuarie 1893 se abrogă şi se înlocuiesc cu legea de faţă.

Art. 85. - Un Regulament special va arăta modul de aplicare a dispoziţiilor prezentei legi în articolele 1-53.

Art. 86. - Toate legile, regulamentele şi orice alte dispoziţii contrare legii de faţă rămân desfiinţate.