Materialul de construcţie tegular

În camera A sunt utilizate exclusiv cărămizi pătrate cu latura de 26 (pedales?), iar în camera B au fost folosite exclusiv cele dreptunghiulare (0,28 x 0,22 m) sparte. În mod normal cărămizile rectangulare erau folosite întregi, cărămizile care erau cel mai adesea tăiate fiind cele pătrate, rezultând aşa-numitele semilateres

. În E 2 sunt tăiate fără excepţie numai cărămizile rectangulare. Pila propriu-zisă a fost construită, cum aminteam, în cele două camere din bessales

. În camera D pilele au fost circulare (diametru 0,19 m; similare cu cele utilizate, în acelaşi scop, în E 1). Aşadar, în cele trei camere cu hypocaust instalaţia a fost construită din cărămizi de tipuri diferite, de la caz la caz.
La vest de Z3, porţiunea care probabil reprezenta intrarea în edificiu a fost acoperită cu cărămizi de dimensiuni foarte diferite: bipedales, sesquipedales cărămizi dreptunghiulare (0,28 x 0,22 m). Au fost identificate câteva fragmente de suspensura, realizată probabil din bipedales.
Tegulae mammatae au fost identificate într-o stare extrem de fragmentară, încât cu greu se pot stabili anumite clasificări. Media propusă de Lugli este pentru o cărămidă cu latura de 0,44 m

. Singurul exemplar întregibil descoperit în E 2, în campania din 2002, are latura de 0,405 m. Întrucât picioarele tegulelor mammate au dimensiuni diferite este de la sine înţeles că şi lungimea laturii este variabilă.
Se respectă o anumită regulă întâlnită în astfel de săpături: majoritatea materialului tegular este reprezentat de tegulae sau tegulae mammatae, foarte rar fiind semnalate imbrices (olane) sau tubuli (tuburi de tiraj).
Ca şi în cazul edificiului E 1, cele patru ştampile descoperite sunt extrem de fragmentare. Acestea sunt de tipul Leg XIII G (nr. cat. 26, 27, 29), respectiv LEG XIII (nr. cat. 28). Datarea lor, pe baza analogiilor de la Apulum

, Poetovio

, Vindobona

, Ács

, Alburnus Maior

, este în prima jumătate a secolului al II-lea.

Primul nivel, descoperit doar în S23, poate fi supus unei duble interpretări. Astfel, el poate constitui o locuire anterioară primei faze de piatră sau un nivel de amenajare în vederea construirii primei faze de piatră. După cum se observă şi în profilul nordic din S23 (Fig. 3), nu putem stabili o relaţie stratigrafică între Z1 din prima fază de piatră şi primul nivel propriu-zis, din cauza unei gropi moderne care taie stratigrafia chiar în acea zonă. În privinţa datării acestui prim nivel, un element important îl constituie descoperirea unui opaiţ cu ştampila Litogene(s). Opaiţe cu astfel de ştampile au mai fost descoperite în Dacia la Alba-Iulia-Partoş

, Dierna, Potaissa, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Vărădia. Oficina iniţială care producea acest tip de opaiţe a fost identificată în nordul Italiei şi a funcţionat la sfârşitul secolului I şi începutul secolului al II-lea.

. Ţinând cont de toate aceste elemente, considerăm că avem un indiciu asupra datării primului nivel în prima jumătate a secolului al II-lea.
Nu cunoaştem funcţionalitatea clădirii din prima fază de piatră, dar ceea ce putem spune sigur este faptul că nu a fost prevăzută cu instalaţie de hypocaust.
În a doua fază de piatră clădirea are patru camere, dintre care trei încălzite. Prezenţa canalului construit în substrucţia instalaţiei de hypocaust a camerei B este un indiciu pentru existenţa unor bazine. Astfel de canale au fost semnalate şi la termele din Aquincum

. De asemenea, după cum aminteam mai sus, pereţii camerei A au fost tencuiţi cu opus signinum. Acesta era folosit în special pentru tencuieli în spaţiile aflate în mod constant în contact cu umezeala (bazine, cisterne). Prin lustruire această tencuială devine impermeabilă. Spre exemplu, la Ulpia Traiana Sarmizegetusa acest tip de tencuială a putut fi sesizat numai la terme şi la bazinele din Schola Gladiatorum

.
Materialul tegular cu ştampila Legiunii XIII Gemina descoperit în această fază cuprinde patru ştampile, trei fiind similare cu descoperiri din clădirea E 1, fapt care indică cu o oarecare probabilitate o contemporaneitate a acestor edificii, cu menţiunea că din punct de vedere arheologic, E 2 cuprinde o perioadă de funcţionare mai îndelungată.
A treia fază de piatră aparţine unei clădiri încă insuficient investigate. Stabilirea planimetriei, funcţionalităţii şi datării acesteia urmează a se realiza în urma unor noi cercetări arheologice.