BRĂTIANU, ION I. C .

20 august 1864, Florica, judeţul. Argeş - 24 noiembrie 1927, BUCUREŞTI, primul fiu al lui ION C. BRĂTIANU. După absolvirea colegiului Sf. Sava din Bucureşti (1882), în toamna anului 1883 este trimis, însoţit de Eugeniu Carada, la Paris. Urmează un an secţia de matematică a liceului Sainte Barbe, 2 ani cursurile Şcolii Politehnice, după care şcoala de poduri şi şosele (terminată în 1889). Întors în ţară, este numit inginer în serviciul căilor ferate (1889 -1895) - intră în Partidul Naţional Liberal şi se lansează în politică; ales deputat în 1895.

  • 31 martie 1897 - 30 martie 1899 - Ministrul Lucrărilor Publice. Reuşeşte să atragă grupul de intelectuali din conducerea Partidului Social - Democrat al Muncitorilor din România ("generoşii"), întărind aripa de stânga a Partidului Naţional Liberal (1900).
  • 14 februarie 1901 - 18 iulie 1902 - Ministrul Lucrărilor Publice.
  • 9 ianuarie 1902 - 12 decembrie 1904 - Ministrul Afacerilor Străine .
  • 12 martie 1907 - 27 decembrie 1908 - Ministrul de Interne.
  • 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909 - Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministrul Afacerilor Străine.
  • 11 ianuarie 1909 - este ales preşedintele Partidului Naţional Liberal, până la sfârşitul vieţii.
  • 4 martie 1909 - 28 decembrie 1910 - Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministrul de Interne.
  • 8 decembrie 1909 - Brătianu este ţinta unui atentat. După războaiele balcanice, prin scrisoarea publică din 7 septembrie 1913, anunţă programul liberal de reforme: agrară şi electorală.
  • 4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916 - Preşedintele Consiliului de Miniştri.
  • 4 ianuarie 1914 - 15 august 1916 - Ministrul Războiului.
  • 8 - 11 decembrie 1916 - Ministrul Afacerilor Străine.
  • Brătianu conduce treburile ţării în anii războiului de întregire, la Conferinţa păcii de la Paris (1919 ) şi în anii postbelici, de organizare şi structurare a instituţiilor României Mari.
  • 11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918 - Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministrul Afacerilor Străine.
  • 29 noiembrie 1918 - 27 septembrie 1919 - Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministrul Afacerilor Străine.
  • 19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926 - Preşedintele Consiliului de Miniştri.
  • 19 ianuarie - 25 martie 1922 - Ministrul de Război.
  • 30 octombrie 1923 - 27 martie 1926 - Ministrul de Interne.
  • 21 iunie - 24 noiembrie 1927 - Preşedintele Consiliului de Miniştri.
  • 21 iunie - 6 iulie 1927 - Ministrul Afacerilor Străine.
  • Membru de onoare al Academiei Române (7 iunie 1923). A încetat din viaţă în urma unei laringite infecţioase.
"Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei "trei mari": Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari ."

Contele de Saint-Aulaire, Ministrul Franţei la Bucureşti.
Index
Back
Next