A fost odată ca niciodată un calugăr ce a găsit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui mare stejar şi aceasta i-a spus: "Dorinţa mea este ca tu să zideşti aici, pentru mine, o mănăstire din acest copac". Iar călugărul pustnic a făcut pe acel loc o bisericuţă numai din lemnul acelui stejar.

Aceasta este "Bisericuţa Dintr-un Lemn" - monument istoric din secolul al XVII-lea, situat la 26 km de Rm. Vâlcea, în comuna Frânceşti, separat prin dealurile vecine de mănăstirile Surpatele şi Govora. Ascunsă şi păzită de "stejari seculari", aidoma celui din care a fost zămislită, Mănăstirea Dintr-un Lemn încântă ochiul trecătorului şi dăruieşte bucurie sufletelor ce zăbovesc la adăpostul zidurilor ei; este, în acelaşi timp, loc de rugăciuni pentru aviatori şi marinari. Bisericuţa este lucrată din bârne groase de stejar, încheiate în coadă de rândunică; are o formă dreptunghiulară, cu absida altarului decrosată, cu o lungime totală de 13 m, lăţime de 5,50 m şi înaltă de aproximativ 4 m. Este înconjurată la exterior de un brâu în torsadă, săpat în grosimea lemnului, cu un pridvor deschis, fără turlă.

Icoana miraculoasă a Maicii Domnului, de care este legată înfiinţarea acestui sfânt aşezământ monahal, este păstrată cu multă veneraţie în iconostasul bisericii mari (de piatră) din incinta principală şi ea reprezintă cel mai valoros obiect istoric şi de artă al Mănăstirii Dintr-un Lemn. Se pare că a fost lucrată înainte de anul 1453, la Bizanţ sau la Muntele Athos, după o altă imagine mai veche. Totuşi, felul cum a ajuns la noi, rămâne încă învăluit în umbră în comparaţie cu numeroasele edificii religioase ridicate de Ştefan cel Mare în Moldova sau de Neagoe Basarab şi Constantin Brâncoveanu în Muntenia, bisericile şi mănăstirile rămase de la Matei Basarab - cum este şi Biserica de zid din interiorul complexului - sunt mai simple. Stilul lor este mai modest, mai apropiat de cel popular, mai uşor de înţeles. Armonia proporţiilor şi peisajul în care sunt situate le dă monumentalitate şi frumuseţe.

Se pot spune multe despre acest loc unic în ţara noastră, dar cuvintele cu greu pot exprima ceea ce doar ochii şi sufletul pot simţi. Treptele ce duc până la Mănăstirea Dintr-un Lemn şi trec pe lângă cei cinci stejari seculari te fac, parcă, să ajungi mai aproape de cer, de liniste, de pace. Nu ne mai ramâne decât "sa încalecăm pe-o şa" şi sa pornim în căutarea locului de basm ce "dacă n-ar fi, nu s-ar povesti".