| 1. Casa "Vasile Pogor" Adresa muzeului: str. V. Pogor, nr. 4, Iași, telefon 032/213210 sau 032/145760, cod 6600 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
Casa "V. Pogor" este sediul muzeului ce are ca obiect literatura română modernă și contemporană dar cu precădere perioada marilor clasici, a societății literare "Junimea". Clădirea a fost construită în 1850 de către vornicul Vasile Pogor, împreună cu soția sa Zoe. Această dată este atestată printr-o piatră hexagonală găsită, după săpăturile efectuate în vederea restaurării, pe care se află inscripția, cu caractere chirilice: "V. Pogor 1850 și soția sa Zoe". Imobilul are un bogat și lung istoric legat de viața culturală a Iașului fiind loc de întâlnire pentru intelectualitatea orașului, sediul Societății Literare Junimea (1863) și al Revistei "Convorbiri literare" (1867). Dintre numele de răsunet care au frecventat cercul junimist amintim mai întâi pe cei cinci întemeietori: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, P.P. Carp, Th. Rosetti, Iacob Negruzzi, apoi Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Ion Slavici, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, A.D.Xenopol, N. Gane ș.a.
Muzeul este inaugurat în 26 decembrie 1972. Clădirea destinată spațiului muzeal este compusă din douăsprezece încăperi ale expoziției permanente și o clădire anexă, inaugurată în 1994, care protejează intrarea în catacombele Casei "Pogor", restaurate în perioada 1993-1994. Ele cuprind culoare cu ramificații pe două nivele (datând din secolele XVIII și XIX). Aici funcționează așa numitul Club Cultural "Junimea", locul ce găzduiește multiple activități organizate de Muzeul Literaturii Române, Iași: conferințe în cadrul serilor revistei "Dacia literară" (reeditată de Muzeul Literaturii Române, Iași), Cenaclul Literar "Junimea", simpozioane, aniversări, comemorări ale personalităților culturale românești, întâlniri cu scriitori români sau străini, prezentări și lansări de cărți și reviste literare, recitaluri de muzică, vernisaje de expoziții de artă.
Vasile Pogor vinde imobilul și parcul înconjurător Mariei Moruzzi Cuza, mama viitorului istoric Gh.I. Brătianu (fiul primului ministru I.I.C. Brătianu, înfăptuitorul Marii Uniri a Statelor Române după primul război mondial) și discipol al lui N. Iorga. În perioada de după 1906 casa suferă unele modificări. După al doilea război mondial imobilul a fost folosit drept sediu pentru diverse instituții apoi a suferit o nouă restaurare în vederea amenajării Muzeului de Literatură.
Din anul 1994, clădirea muzeului se află în restaurare. Expoziția permanentă va suferi o nouă reorganizare, iar muzeul va fi redat circuitului muzeal ieșean în cursul anului 1998. Colectivul muzeului este alcătuit din: patru muzeografi cu studii universitare și cinci supraveghetoare cu studii medii. 2. Casa memorială "Otilia Cazimir" Adresa muzeului: str. Otilia Cazimir, nr.4, Iași, tel. 115231, cod 6600 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
Clădirea în care este amenajată casa memorială "Otilia Cazimir" a fost construită în anul 1858. Ca stil arhitectonic, se caracterizează prin discreție și simplitate, aceste dominante fiind specifice clasei de mijloc a societății românești din veacul trecut. În anul 1898, familia viitoarei scriitoare Otilia Cazimir cumpără casa prin licitație. De la vârsta de patru ani și până la sfârșitul vieții (poeta a decedat în 1967), Otilia Cazimir a locuit numai aici.
Casa a fost amenajată ca muzeu în luna iunie 1972. Expoziția de bază s-a organizat în cele două camere în care poeta își primea musafirii și unde lucra până noaptea târziu. Sunt expuse trei sute de obiecte personale și manuscrise, fotografii, tablouri, în strânsă legătură cu activitatea Otiliei Cazimir.
3. Muzeul Teatrului Adresa muzeului: str. V. Alecsandri, nr.5, Iași, tel. 115760, cod 6600 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
A fost inaugurat la 14 decembrie 1976, când se împlineau 160 de ani de la prima reprezentație teatrală în limba română, în casa care a aparținut vornicului Vasile Alecsandri și în care a copilărit poetul. Clădirea datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și se află în apropierea bisericii Sf. Ilie, pe strada cu acelși nume.
Muzeul ilustrează dezvoltarea fenomenului teatral din cele mai vechi timpuri și până astăzi, evidențiind momentele importante din istoria Teatrului Național din Iași: primul spectacol de teatru în limba română organizat de cărturarul Gh. Asachi la Iași, înființarea Conservatorului Filarmonic - Dramatic, al Teatrului Național din Iași, în anul 1840, al cărui director a fost V. Alecsandri, inaugurarea actualei clădiri a teatrului, personalități de seamă care au contribuit la propășirea teatrului românesc. Expoziția permanentă se desfășoară pe spațiul a nouă săli, restul încăperilor de la parter și etaj fiind ocupate de depozit, sală de expoziții temporare și manifestări culturale, birouri, anexe.
Personalul care deservește muzeul este alcătuit din doi specialiști (muzeografi) și trei supraveghetori (cu studii medii și gimnaziale). Muzeul deține un patrimoniu bogat alcătuit din colecții de afișe și programe teatrale, volume tipărite, documente, fotografii, manuscrise, corespondență, presă, note muzicale, obiecte de artă, piese de mobilier, costume de teatru, diverse alte obiecte memoriale. Patrimoniul s-a constituit pe baza arhivei Teatrului Național din Iași, a costumelor și obiectelor actorilor ce au jucat pe această scenă de-a lungul timpului, la care s-au adăugat numeroase donații și oferte ulterioare, descoperite de specialiștii muzeului la diverse persoane care au activat în teatru, sau la descendenți ai acestora.
Întregul fond al muzeului este înregistrat într-un registru inventar, ajungându-se la un număr de cca 22.300 piese. Reprezentative pentru specificul său de muzeu al teatrului sunt: colecția de afișe teatrale de la începuturile Teatrului Național din Iași; colecția de programe teatrale pentru diverse stagiuni ale Teatrului Național din Iași; volume de teatru (ediții vechi, între care Mirtil și Hloe tipărită în 1850); scrisori autografe: V. Alecsandri, B.P. Hașdeu, I.L. Caragiale, V.I. Popa, M. Sadoveanu ș.a.; fotografii originale: V. Alecsandri, Matei Millo, Gr. Manolescu, Agatha Bârsescu, G. Enescu; pagini manuscrise cu note muzicale ale lui Al. Flechtenmacher, Ciprian Porumbescu; obiecte de artă, vase ornamentale ș.a., ce au aparținut lui Matei Millo, T.T. Burada, Agatha Bârsescu, Aristizza Romanescu, H. Darclee ș.a.; diverse obiecte de recuzită: evantaie din fildeș, dantelă, pietre prețioase; costume purtate de actori ai Teatrului Național din Iași expuse într-o sală specială a muzeului: costumul purtat de marele actor Gr. Manolescu în rolul Hamlet, cel purtat de Matei Millo în Barbu Lăutaru, altul purtat de Miluță Gheorghiu în celebra Chirița ș.a.; portrete ale unor actori și oameni de teatru realizate de pictorul C.D. Stahi; obiecte din metale prețioase (ceas, bijuterii) care au aparținut unor oameni de teatru. 4. Bojdeuca "Ion Creangă" Adresa muzeului: str. Simion Bărnuțiu, nr. 4, Iași, tel. 032/115515, cod 6600 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
Bojdeuca "Ion Creangă" din Þicău, orașul Iași, primul muzeu memorial literar din România, este unul din cele 12 obiective care compun Muzeul Literaturii Române Iași. Surprinzător, aspectul acestui vechi cartier al Iașului, la distanță doar de 1 kilometru de Piața Unirii (inima orașului), relieful abrupt (alternanța deal-vale amintind spațiul mioritic specific românesc teoretizat și statuat de poetul și filosoful român Lucian Blaga) îți creează impresia că te afli într-un sat depărtat. Aici a locuit Ion Creangă (1837-1889), cel mai mare, mai cunoscut și mai iubit povestitor român, din anul 1872 și până la 31 decembrie 1889. Aici s-a cunoscut și împrietenit cu Mihai Eminescu, aici a scris întreaga sa operă: Poveștile, Povestirile și Amintirile din copilărie Această casă - numită de Ion Creangă - bojdeucă - pare coborâtă din poveste. Firesc, ea este păstrată și azi așa cum arăta în anii 1872-1889. O casă cu două încăperi mici, cu o prispă înspre nord, unde se află și ușa de intrare și un cerdac (o logie populară) cu deschidere generoasă spre orizontul dinspre răsărit sprijinit de dealurile Ciric și Șorogari.
Bojdeuca are patru ferestre cu ochiurile sub formă de cruce: două aflându-se de o parte și de alta a ușii de la intrare și celelalte două pe partea opusă a casei. Acoperișul din draniță (în solzi de pește - scânduri mici de brad) este însuflețit de două elemente simbolice: hornul pe care iese fumul și cahleața (sau lucarna), un fel de ochi fermecat prin care respiră această vietate ciudată.
Bojdeuca s-a deschis pentru public la 15 aprilie 1918 - fiind primul muzeu memorial literar din România. Căsuța era însă vizitată din anul 1890, imediat după moartea scriitorului, de grupuri de elevi, studenți, profesori și ziariști.
De la inaugurare și până astăzi au avut loc mai multe restaurări și reorganizări ale casei și muzeului.
A doua restaurare, după cea din 1918, a avut loc în anii 1933-1934.
În anii 1965-1968, fondul documentar al Bojdeucii s-a unit cu cel al muzeului Ion Creangă de la biserica Golia din Iași. A avut loc organizarea unei expoziții documentare privind viața și opera lui Creangă chiar în Bojdeucă. Într-o singură încăpere erau expuse obiecte memoriale.
În perioada 1984-1989 la Bojdeuca Ion Creangă au avut loc lucrări complexe de consolidare a terenului, de amenajare a unui amfiteatru, în aer liber, de 250 de locuri, de construire a unei clădiri special gândită pentru a adăposti expoziția documentară "Viața și opera lui Creangă" și Biblioteca Bojdeucii, spații de serviciu, depozit, cameră pentru supraveghetoare, lucrări de restaurare și reorganizare ale muzeului "Bojdeuca Ion Creangă". Și de această dată s-a avut în vedere păstrarea autenticității casei. În interior sunt expuse (în cele două încăperi și în cerdac) numai obiectele originale care au aparținut povestitorului sau familiei sale.
Colecția de obiecte memoriale originale - aflată în Bojdeucă este deosebit de valoroasă:
un portret în ulei - executat în anul 1889 - anul morții scriitorului - executat de V. Mușnețanu;
același pictor V. Mușnețanu execută un portret în ulei și Tincăi Vartic - cea care a fost tovarășa de viață a lui Ion Creangă la Bojdeucă;
se păstrează nisipernița, tocul și călimara - folosite de Ion Creangă în scrierea operei sale;
ceasul și tabachera sunt alte două obiecte memoriale simbolice;
în bojdeucă se află covoare autentice românești - din lână, vopsită în culori naturale;
cuptorul - ca element central al casei - și în jurul lui obiecte care foloseau în bucătăria secolului al XIX-lea: măsuță rotundă din lemn, linguri, străchini, vase etc.
În clădirea nouă, inaugurată la 11 iunie 1989, sunt expuse cărți, fotografii și documente care ilustrează drumul vieții lui Ion Creangă: școlar, preot și învățător, activitatea de scriitor:
Bucoavnă - unul din primele abecedare;
fotografia originală a scriitorului;
cărți care au aparținut "seminaristului" Ion Creangă;
manualele didactice originale alcătuite de Ion Creangă;
colecția revistei "Convorbiri literare", 1867-1889 în care Ion Creangă și-a publicat opera;
colecție de documente originale de la strămoșii scriitorului;
colecție de documente originale ale tatălui lui Mihai Eminescu;
publicații, reviste, ediții care valorifică viața și opera lui Ion Creangă.
5. Casa memorială "George Topîrceanu" Adresa muzeului: str. Ralet, nr. 7, Iași, telefon 032/144675, cod 6600 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
Casa Memorială "George Topîrceanu" din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu.
A fost construită la sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX. După ce în 1919, a fost sediul redacției revistei "Însemnări literare" tipărită sub direcția lui Mihail Sadoveanu și George Topîrceanu, (din colectivul de redacție mai făcând parte și Garabet Ibrăileanu și Demostene Botez), imobilul este pus la dispoziția lui George Topîrceanu, în anul 1932. Acesta va locui aici până la 7 mai 1937, când, răpus de boala necruțătoare va trece în neființă la numai 51 de ani și va fi înmormântat la cimitirul "Eternitatea" din Iași.
Casa a fost donată în anul 1983 de proprietarii Teodor Neagu și Adrian Vulpe, Complexului Muzeal Iași. A fost renovată, și la 22 iunie 1985 a fost inaugurat acest obiectiv al Muzeului Literaturii Române Iași, cu un an înainte de sărbătorirea de către UNESCO a 100 de ani de la nașterea poetului.
6. Casa memorială "N. Gane" Adresa muzeului: str. N. Gane, nr.22A, Iași, telefon 032/147610/147, cod 6600 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
Casa "N. Gane" propune publicului vizitator un memorial N. Gane și un muzeu al Primăriei Iași. Memorialul Gane reconstituie camera de lucru a scriitorului care a stăpânit această casă. S-au folosit obiecte autentice, de epocă, din secolul al XIX-lea și obiecte, manuscrise, corespondență, documente, fotografii, tablouri, cărți care au aparținut omului de cultură care a fost un membru marcant al Societății "Junimea". S-a încercat reconstituirea atmosferei tipice unei locuințe, aparținând unui cărturar, scriitor junimist, om politic și edil al Iașului, de la jumătatea veacului trecut până la jumătatea celui de-al doilea deceniu al veacului nostru.
Dintre numeroasele exponate originale amintim doar câteva: un tablou al lui N. Gane, pictat în anul 1878 de pictorul Kabaltz, donație a lui Gh. Gane din München, nepotul lui N. Gane; un birou de epocă frumos sculptat, pe care se află o trusă de scris din bronz, cu decorații în email; o statuetă din bronz, reprezentându-l pe Dante, pe care N. Gane o avea mereu în fața sa; cărți și manuscrise din biblioteca lui N. Gane. Muzeul Primăriei din Iași face o trecere în revistă a principalelor personalități care s-au aflat în fruntea administrației orașului, începând cu secolul al XIX-lea. Majoritatea eroilor și primarilor din Iași au fost personalități proeminente ale vieții culturale românești: Costache Negruzzi, Tudorache Burada, Dimitrie Gusti, Nicolae Gahe, Vasile Pogor, Leon Negruzzi, Al. Teodoreanu, Gh. Mârzescu, Mihai Negruzzi ș.a.
Muzeul încearcă să evidențieze atât aspecte legate de activitatea în plan cultural, cât, mai ales aspecte privind activitatea lor în folosul capitalei Moldovei. S-au pus în evidență realizări deosebite în plan arhitectural și edilitar, în domenii dintre cele mai variate. Evident, la loc de cinste se află instituțiile de învățământ și cultură. S-au folosit stampe și fotografii originale, afișe, tablouri, manuscrise, publicații ale Primăriei, cărți cu autograf, obiecte ce au aparținut personalităților evocate. Toate acestea încearcă să sugereze repere ale evoluției Iașului în ultimele două sute de ani. Cele două nuclee de muzee vor fi extinse în anii următori, pe măsură ce se va dispune de mai mult spațiu. Se vor adăuga acestora un Muzeu al Instrumentelor Mecanice de Scris, pentru care s-a început deja activitatea de documentare și colectare a materialelor. 7. Casa memorială "Mihai Codreanu" Adresa muzeului: str. Rece, nr. 5, Iași, telefon 032/117664, cod 6600 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
În imobilul, devenit muzeu în august 1970 și supranumit "Vila Sonet", a locuit și a creat maestrul sonetului românesc, Mihai Codreanu. El considera că sonetul este o poezie de maximă virtuozitate. Clădirea este situată într-un cartier vechi al orașului, în vecinătatea unei străvechi bodegi cu rezonanțe istorice, numită "Bolta Rece", fiind locul de întâlnire a boemei ieșene și mai cu seamă a unor personalități precum Eminescu, Creangă, Caragiale etc. Casa a fost construită pe un loc primit de scriitor din partea primăriei ieșene, ca dar și drept recunoștință a meritelor sale literare, în anul 1934. Construită în stil românesc-brâncovenesc, după planul unui arhitect format la școala "Mincu", "Vila Sonet" va purta pentru totdeauna amprenta sonetistului dar și a numeroaselor întâlniri literare între personalități ale scrisului românesc, printre care Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, Al. și Ionel Teodoreanu, Otilia Cazimir și alții.
8. Casa memorială "Mihail Sadoveanu" Adresa: Aleea Sadoveanu nr 12, Iași, tel 032/115840 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
Principalele date referitoare la istoricul Casei de la Copou - devenită celebră datorită personalităților care au ctitorit-o și care au locuit-o de-a lungul anilor - ne sunt furnizate de istoricul Dan Bădărău, cercetător al trecutului Iașilor. Apelăm, deci, la sursa cea mai autorizată. "La 1834 nu se afla încă pe acest loc decât o vie a agăi Kogălniceanu în mijlocul vechilor podgorii ale Iașilor, despre care se pomenește în cronici, căci războaiele nu le-au ocolit și nu o dată s-au dat lupte printre vii. Mihail Kogălniceanu avea în oraș o casă spațioasă, care mai există și astăzi; dar el a hotărât să dea curs fanteziei sale și să-și clădească o vilă în mijlocul podgoriei, aproape la porțile Iașilor. Și tot el este acela care a avut ideea să ridice turnul în patru muchii din care cuprinzi cu vederea Moldova cu tot latul ei, din valea Prutului și până la Ceahlău.
(...) la 1856 vila era înființată de mai mulți ani. Lovit de una din acele jene financiare strigătoare care erau lucru curent la el, fostul adjutant domnesc o dăduse cu chirie. ... Când Mihail Sadoveanu a dobândit proprietatea la 1919, împreună cu fratele său Vasile, vila nu se afla în special în interior, în înfățișarea exactă în care fusese clădită. Mihail Kogălniceanu o vânduse în cele din urmă bancherului milionar și baron austriac Neuschotz, care a înfrumusețat-o, introducând parchete înstelate, precum și ferestre și uși aduse de la Viena. Pe acestea din urmă, Neuschotz n-a uitat că se cuvenea să le orneze cu câte o coroană de baron; iar aceste embleme, Sadoveanu s-a grăbit să le înlăture, la rândul său. Și tot din timpul lui Neuschotz este și sala de baie de patrician roman, în plăci de faianță, cu mica ei piscină îngropată în planșeu.
9. Casa "Dosoftei" Adresa muzeului: strada A. Panu, nr. 54, Iași, cod 6600, telefon: 032/ 146 321 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
Casa "Dosoftei" este muzeul care se ocupă, în cadrul Muzeului Literaturii Române, de literatură română veche. Ea se află în cea mai veche parte a orașului, în preajma curții domnești, astăzi vis-a-vis de biserica Domnească și Palatul Culturii (Complexul Național Muzeal "Moldova") și nu departe de Biserica "Trei Ierarhi" - sediu al primei tiparnițe din Moldova în perioada lui Vasile Lupu și a lui Varlaam.
Clădirea actualului muzeu este considerată una dintre cele mai vechi construcții din Iași, fiind atestată documentar în perioada lui Antonie-vodă Ruset și a cărturarului și a mitropolitului Dosoftei, intre 1673 și 1679. Într-o primă fază, documentele semnalează clădirea ca făcând parte dintre anexele curții domnești, după mutarea capitalei de la Suceava la Iași.
Clădirea a fost restaurată, de către Direcția Monumentelor Istorice, între 1962-1968, iar muzeul a fost inaugurat la 7 august 1970. După 1968 clădirea nu a mai suferit modificări.
Este deservită de un specialist muzeograf cu studii universitare și două persoane la supraveghere, cu studii medii. 10. Muzeul Mihai Eminescu Adresa muzeului: Parcul Copou, Iași, tel 032/144759, cod 6600 http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro
Înființarea unui memorial Eminescu la Iași s-a impus conștiinței culturale, întemeiată fiind pe faptul că dintre toate localitățile românești în care a trăit și a activat Eminescu, Iașul a fost și a rămas singura întipărită ca o oază de lumină în însăși ființa poetului. De Iași, în același timp, este legată afirmarea personalității sale artistice în adevăratele ei dimensiuni creatoare, începând cu publicarea în revista "Convorbiri Literare" a poemului "Venere și madonă". Prin Iași, mai exact la societatea "Junimea", Eminescu aderă și se înscrie definitiv în noua direcție postpașoptistă imprimată culturii române. Iașul, revista și societatea culturală mai sus menționate aveau să-l impună, de fapt, și conștiinței publice românești.
Împlinirea a 100 de ani de la trecerea în neființă a poetului îl găsea pe Eminescu fără o casă a sa, la Iași unde locuise o bună perioadă de timp. Ideea se reimpunea cu maximă necesitate. S-a ales această dată pentru concretizarea ei, nu o casă sau o cameră în care Eminescu fusese găzduit, ci locul în care însăși amintirea poetului rămăsese în Iași o prezență vie, cotidiană și perpetuă: Parcul Copou, acest sui-generis Fontainbleu al Iașilor, vechi de peste două secole, cu arbori seculari, îndrăgit de Eminescu, în care trecerea sa pe aici e evocată încă de arborele preferat, teiul, devenit leitmotiv al poeziei sale; teiul lui Eminescu - Teiul Sfânt - pentru cei care vin astăzi să se cufunde pentru o clipă în rememorări benefice și în spiritualitatea sa. Începutul a fost făcut prin deschiderea, într-o clădire existentă în centrul orașului, a Expoziției permanente "Mihai Eminescu". Ideea a fost unanim acceptată generând hotărârea unei construcții noi, cu o arhitectură sugerată de coordonatele creației eminesciene, funcțională cultural și muzeal. Transpunerea în proiect a fost încredințată arhitectului Virgil Onofrei.
Clădirea, construită astfel, a fost inaugurată în 1989 ca un omagiu adus poetului la Centenarul morții sale și este, după părerea specialiștilor în domeniu din România, a zecilor de mii de vizitatori din țară și de peste hotare, care au văzut muzeul Eminescu, un adevărat monument de arhitectură capabil să evoce prin sine însuși dimensiunile creației eminesciene. Întrarea în folosință a spațiului destinat Cafenelei literar-artistice și a sălii polivalente, aflată în curs de finalizare, ca și dotarea întregului complex cu mijloacele tehnice audio-vizuale, va întregi imaginea Centrului Cultural Național "Mihai Eminescu", în care deocamdată funcționează doar segmentul muzeal, asigurând o cunoaștere cuprinzătoare, diversă și profundă a personalității și creației geniului tutelar al literaturii române.
Date despre clădire și colectivul muzeului:
muzeul este compus din trei săli: două la parter, Sala destinului și Sala de artă, și una la etaj, Sala prieteniei; colectivul muzeului este format din doi muzeografi cu studii superioare și trei supraveghetoare cu studii medii. Colecția de carte cuprinde ediții ale creației eminesciene de la prima ediție (1884) până la edițiile recente, studii monografice privind viața poetului, exegeze critice și traduceri ale poeziei lui Eminescu în limbii străine. Piesele importante din această colecție sunt: Mihai Eminescu - Poesii, Ed. Socec, București, 1884; Mihai Eminescu - Poems (poezii în limba engleză), Ed. Grimm, 1938; Mihai Eminescu - Augsewahlte Gedichte (poezii în limba germană), Timișoara, 1932; Mihai Eminescu - Poesies (în limba franceză), București, 1931.
Memorialul Ipotești
Organizarea expozițională afectează doar cinci încăperi și un coridor din întreaga casă (holul de la intrare, sala de biliard, camera Mariei, sufrageria, dormitorul, cabinetul de lucru), restul holurilor și atenansele fiind improprii unui asemenea scop.
Expoziția permanentă reconstituie, cronologic, etape din viața scriitorului Vasile Alecsandri și momente legate de activitate sa literară. Astfel sunt prezentate: portretele părinților și ale familiei, perioada studiilor la Iași și Paris, debutul literar, activitatea de culegător de folclor și de dramaturg, participarea la evenimentele din 1848 și din perioada Unirii.
Încăperea următoare este dedicată perioadei "Pastelurilor", a legăturilor sale cu Societatea culturală "Junimea", al cărei președinte de onoare a fost, a operei inchinate luptei pentru Independență, precum și marilor creații din dramaturgia istorică. Un loc special îl are relația sa cu poetul Fr. Mistral și momentul premierii sale, în 1878, pentru "Cântecul Gintei latine", la Festivalul de la Montpellier. Sufrageria este destinată prezentării prietenilor apropiați ai poetului, personalități de frunte ale culturii românești: C. Negri, M. Eminescu, C. Negruzzi, T. Maiorescu, M. Kogălniceanu, Ion Ghica, A. Hurmuzachi, Iacob Negruzzi, precum și soției și ficei sale. 12. Casa memoriala "Constantin Negruzzi" Adresa: Comuna Trifesti, jud. Iasi, tel. 10A http://ghidulmuzeelor.cimec.ro http://www.muzeulliteraturiiiasi.ro "Muzeul European al anului 1997"
Casa memorială "Constantin Negruzzi" din satul Hermeziu, comuna Trifești, judetul Iași (aflată la 40 km depărtare de orașul Iași), datează de la începutul secolului XIX. Putem vorbi în cazul familiei Negruzzi de un ansamblu de ctitorii: alături de biserica și de casa (de fapt un conac), Iacob Negruzzi construiește în 1870 un edificiu căruia îi dă destinația de școală, care și astăzi îi poartă numele. Conacul a aparținut familiei până în anul 1949 când, distrus de război, este transformat în sediu al unei gospodării agricole colective, în spațiul ei fiind adapostită, un timp, o gradiniță de copii.
În 1969 cu prilejul Centenarului morții scriitorului Constantin Negruzzi, sărbătorit de UNESCO, un grup de cadre didactice împreună cu oficialități locale și județene organizează, cu sprijinul unor muzeografi, un nucleu de muzeu, în cea mai mare parte de etnografie și istorie, având într-o încăpere și obiecte de mobilier și personale ale familiei Negruzzi. Muzeul a funcționat cu intermitențe și cu voluntariat, desființându-se în cele din urmă. În anul 1991 Muzeul Literaturii Române Iași solicită Prefecturii și Consiliului Județean Iași atribuirea clădirii în vederea restaurării și amenajării unei case memoriale literare. În iulie 1991 Primăria comunei Trifești transmite în administrarea muzeului casa, precum și o suprafață din terenul familiei Negruzzi, iar din 1993 Consiliul Județean Iași finanțează lucrările de restaurare, precum și achiziționarea unor valori de patrimoniu. Alături de achizițiile și donațiile anterioare, acestea devin exponatele actualei case memoriale, inaugurată la data de 7 octombrie 1995.
Casa conține cinci săli de expoziție, o sală multifuncționala pentru manifestări de amploare, precum și două camere extramuzeale pentru personalul de serviciu. Casa memorială cuprinde: o expoziție documentară și reconstituirea muzeografică a patru camere memoriale. Holul central în care este amenajată expoziția documentară însumează manuscrise, cărți în ediții prime și cu autografe, fotografii edite și inedite, fotocopii, obiecte care le-au aparținut scriitorilor (pipă, medalii, ștampile, ceasornic solar etc.), numeroase extrase din operele lor, precum și ale exegeților acestora, fișe bio-bibliografice și genealogice, tablouri și portrete în ulei și busturi în ghips. Camerele memoriale - salon de muzică, biblioteca-birou, sufragerie, dormitor - sunt amenajate cât mai aproape de destinația lor originală, punând în evidență piese de mobilier, instrumente muzicale (flautul lui Iacob, pianul lui Leon etc.), fotografii, portrete ale membrilor familiei sau ale prietenilor, realizate de artiști plastici ieșeni contemporani, stampe de epocă, covoare, piese de iluminat, mobilier de sufragerie original.
Biblioteca conține o reconstituire a colecțiilor de ziare și reviste, cărți, calendare, ediții numeroase ale operelor negruzziștilor, carte veche românească, manuscrise, literatură franceză, germană, greacă, latină, italiană etc. În perspectivă se intenționeaza completarea expoziției de bază cu noi valori prin achiziții și donații, popularizarea activității casei memoriale în vederea includerii ei și a mormintelor scriitorilor în circuitul turistic cultural național și internațional. |
Texte și imagini furnizate de colectivul Muzeului Literaturii Române, Iași. Actualizare: 21 dec. 2000. Web: Cornelia Călin - Constantin
