Muzeul este organizat în incinta Mănăstirii Antim. Colecţia cuprinde artă brâncovenească, istoria tiparului şi carte veche. Ierarhul şi ctitorul mănăstirii Antim a întocmit cu mâna lui planurile de execuţie ale mănăstirii, două dintre ele rămânând până în zilele noastre, şi anume: planul original al bisericii, pe hârtie, ataşat în testamentul său relativ la mănăstire şi un alt plan, realizat pe pergament (în 1715) în cuprinsul aşezământului mănăstirii. Pentru viaţa sa înalt duhovnicească oglindită... şi în activitatea sa culturală, Antim Ivireanul a fost ales episcop al Râmnicului la 16 martie 1705, întemeind şi aici o tipografie, unde în 3 ani, scoate la lumină nouă cărţi, între care trei în româneşte şi trei în ediţie bilingvă slavo-română. Scrie Tomul bucuriei (1706), contra catolicilor şi Liturghierul cu Molitvelnicul (1706), primele ediţii româneşti din Muntenia. Potrivit recomandării testamentare a mitropolitului Teodosie, care păstorise credincioşii din Ţara Românească timp de 40 de ani, la 22 februarie 1708, episcopul Antim este înscăunat mitropolit, de faţă fiind şi patriarhii Alexandriei şi Ierusalimului. Tipăreşte la Târgovişte, într-o nouă tipografie, 18 cărţi (11 în româneşte), introducând în cult limba poporului şi desăvârşind ceea ce se începuse sub Matei Basarab (tipicul) şi Şerban Cantacuzino (textele biblice). Erau tipărite în româneşte deja Psaltirea (1710), Octoihul (1712), Liturghierul (1713), Catavasierul, Ceaslovul (1715). Rămân totuşi netraduse Mineiele, Triodul şi Penticostarul.
Localizare