Muzeul a fost conceput ca un sat specific zonal, care în decursul timpului a evoluat de la aşezare de tip răsfirat şi risipit la satul de tip adunat. Casele şi gospodăriile s-au grupat pe principalele subzone ale Maramureşului istoric. În ansamblul său muzeul se constituie ca o rezervaţie de peste 30 de monumente de arhitectură ţărănească. Planul caselor mai vechi cuprinde două sau trei încăperi. La finele secolului al XVIII-lea apar case cu planuri evoluate, având mai multe încăperi judicios compartimentate. Pereţii construcţiilor sunt din bârne late şi groase, încheiate î...;n cheotoare nemţească, în sistemul blockbau. Acoperişurile sunt întotdeauna în patru ape. Dacă la casele foarte vechi (secolele XVI - XVII) lipseşte prispa, în secolul al XVIII-lea aceasta este generalizată, este formată dintr-o succesiune de stâlpi ciopliţi şi ornamentaţi, care formează frumoase arcade ce dau o notă specifică. Multe construcţii au pe lângă valoarea arhitectonică şi valoare documentară deosebită din cauza inscripţiilor. Porţile sunt realizări de excepţie în Maramureş. Poarta a fost marcă socială a proprietarului. Preponderent pe stâlpii porţilor apar pomul vieţii ca simbol al vieţii fără de moarte, însemne solare şi stelare, mărci creştine, dar şi şarpele, cocoşul sau figuri antropomorfe, toate ca mărci ale unei profunde credinţe încifrate şi pierdute în negura vremurilor.
Localizare