Colecţia este adăpostită într-o clădire construită la sfârşitul secolului al XVI-lea, în stil baroc târziu. În secolul al XVIII-lea, familia Făgăraş donează edificiul, acum etajat, parohiei ortodoxe române. Clădirea mai este cunoscută şi sub numele de Hanul (sau Birtul) Poştei, deoarece aici au funcţionat pe vremuri un serviciu de poştalioane şi un han. Un nucleu muzeal exista dinainte de 1974. În cadrul colecţiei muzeale predomină icoanele, argintăria, cărţile de ritual, manuscrisele etc. Dintre icoane, cele mai preţioase sunt: un Sf. Ioan Botezătorul ...de la sfârşitul secolului al XVII-lea, câteva prăznicare din secolul al XVIII-lea şi zugrăveala pe sticlă din secolul al XIX-lea. De o valoare deosebită sunt şi chivotul de argint din 1775, crucea filigranată din 1771. Dintre cărţile de cult se remarcă Noul Testament (1648), Pravila cea Mare (1652), Biblia de la Nürnberg (1781). Dintre manuscrise se remarcă Scrisoarea arădenilor către lugojeni (1848). Ar mai fi de semnalat emblema unui episcop timişan (1800) şi Lada breslaşilor lugojeni (1819).
Localizare