Muzeul adăposteşte o bazilică paleocreştină de la sfârşitul secolului al IV-lea, situată deasupra unor morminte martirice. Are o absidă semicirculară ieşindă, naos rectangular împărţit în trei nave prin stâlpi de sine stătători, care sprijineau, în spaţiul vertical al edificiului, un acoperiş de lemn în două ape, învelit cu olane. Nu avea nartex, în schimb avea pilaştri angajaţi în capetele sudice ale navelor laterale, în scopul susţinerii unor arcade transversale şi care compartimentau spaţiul interior al navelor laterale, de o parte şi ...de cealaltă a intrării în nava centrală, intrare largă situată pe axul absidei. În zona centrală a absidei, sub pavimentul altarului, se află o criptă martirică monumentală, complet îngropată, care adăposteşte un grup de patru martiri la partea superioară a martirionului - Zotikos, Attalos, Camasis şi Philippos, respectiv doi martiri la nivelul inferior, care provin dintr-un mormânt martiric mai vechi. Martirionul de la Niculiţel este un monument unic în Europa. Edificiul de protecţie creează un spaţiu interior elegant, aerat şi plăcut. Galeria perimetrală destinată fluxului de vizitare asigură un permanent contact vizual cu monumentul, iar expoziţia permanentă de obiecte paleocreştine, fotografii color şi diapozitive completează muzeal vizitarea întregului ansamblu paleocreştin. Descoperirea monumentului s-a datorat unor ploi torenţiale care, în primăvara anului 1971, au provocat apariţia unei porţiuni din cupola criptei. Fiind amplasat în pantă, într-o zonă locuită şi la intersecţia unor căi de acces, monumentul a necesitat o cercetare îndelungată, care s-a desfăşurat în etape: 1971, 1975, 1985, 1994.
Localizare