Inaugurat în casa natală, în ziua de 13 decembrie 2002, secţie a Muzeului de Istorie şi Arheologie Prahova, muzeul este o instituţie de prezentare a „fenomenului Nichita'' în spaţiul în care s-a născut, a trăit anii copilăriei şi adolescenţei, s-a format ca om şi poet. Clădirea care adăposteşte expoziţia permanentă a fost ridicată de bunicul poetului, Hristea Stănescu, şi de cei doi fii mai mici Gheorghiţă şi Nicolae (tatăl poetului), in anii 1926- 1927, pe strada General Cernat nr. 2, devenită acum str. Nichita Stănescu nr. 1. Este o locuinţă... echilibrată cu un singur cat, construită temeinic, bătrâneşte, fără ostentaţia majorităţii clădirilor ridicate între războaie. Arhitectura ei simplă şi echilibrată amintind de cea a caselor ţărăneşti din satele de câmpie, arată că stăpânul trebuie să fi fost un om gospodar, cu simţul frumosului, ştiind a cântări cu măsură, dar fără zgârcenie fiecare lucru. Aşezate în şir, încăperile sunt luminate de ferestre ce împart armonios orizontalitatea faţadei. Dormitorul în care a văzut lumina soarelui copilul Nini, camera de lucru a elevului, sufrageria şi bucătăria sunt mobilate cu piese ce au aparţinut familiei Stănescu. Câteva piese simbol se regăsesc în opera poetului: patul, pianul, biroul de lucru, cărţile fundamentale, pendula care i-a bătut ora sosirii pe lume în primăvara anului 1933, martie 31, într-o vineri, în jurul prânzului, piesă bine conservată care si acum, cu sunetul ei plăcut, măsoară trecerea timpului, tablouri, fotografii de familie. Toate acestea ne introduc in atmosfera copilăriei.
Localizare