A început studiile muzicale în orașul natal (1879-1883) și le-a continuat la Conservatorul din Napoli (1883-1889).
     
     S-a stabilit în România în 1894: la Galați a fost profesor particular de mandolina, chitară, vioară și teorie muzicală (1896-1901) și la București a fost profesor de orchestră (1904-1905), de armonie, contrapunct, compoziție și orchestrație la Conservatorul din București (1905-1940). Între 1925-1929 a fost inspector al muzicii în Ministerul Artelor.
     
     A fondat Orchestra „Tinerimea simfonică” din București (1914).
     
     A fost membru fondator al Societăţii Compozitorilor Români din Bucureşti (1920).
     
     A dirijat concerte simfonice în ţară şi în străinătate (Italia, Rusia).
     A publicat articole, cronici muzicale, note.
     
     A compus simfonii, muzică de cameră, muzică vocală – fiind influențat de impresionism.
     
     A pictat cu talent portrete și peisaje, făcând parte din cercul de artiști plastici ai vremii sale. A scris versuri în limba italiană şi a publicat un volum de poezii (Napoli, 1892).
     
     A fost distins cu Premiul de muzică al Ministerului Cultelor şi Artelor din România (1928) şi Premiul Naţional de Muzică (1929).
...închide