Motivaţie pentru cercetarea de teren în zona Horezu

 

Prof. dr. Ion Ghinoiu

 

            Pentru finalizarea în bune condiţiuni a proiectului Atlasul Etnografic Român on-line, având ca modul zona Horezu, sunt necesare cercetări de teren în satele Bărbăteşti, Slătioara, Pausesti şi Oteşani din judeţul Vâlcea. În aceste sate, cercetate pentru Atlas în perioada 1972-1983, se vor efectua ample sondaje privind cultura populară pentru a surprinde modificările intervenite în cei peste 30 de ani. Se vor realiza fotografii, înregistrări audio necesare proiectului de cercetare.

            Deplasarea va fi efectuată în perioada 1-15 august 2006 de prof. dr. Ion Ghinoiu şi colaboratorii săi (Emil Ţîrcomnicu, Ionuţ Semuc, Lucian David şi Cătălin Găină), cercetători la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”.

 

Prezentare generală

 

Vâlcea este  recunoscută de specialişti ca unul dintre puţinele judeţe ale ţării care şi-a conservat cu succes tradiţiile locale. Un loc aparte în acest areal etno-folcloric îl ocupă zona Horezu care îmbină elemente caracteristice civilizaţiei lutului, cu meşteri olari vestiţi în România şi în Lume, civilizaţiei lemnului, cu talentaţi cioplitori în lemn, civilizaţiei pastorale, cu stâne de oi pe păşunile alpine şi cu un autentic folclor pastoral. Schimbările intervenite în habitatul local (casa, gospodăria, locuinţa), ocupaţiile tradiţionale, în special păstoritul, în tehnica populară din care se detaşează prelucrarea lemnului şi lutului, arta populară, obiceiurile calendaristice şi cele din ciclul familial (naterea, căsătoria, înmormântarea), folclorul muzical şi coregrafic au fost foarte lente pe o îndelungată perioadă de timp.

Din numeroasele aşezări care gravitează de secole spre târgul şi oraşul Horezu au fost alese ca să reprezinte zona Horezu în Atlasul Etnografic Român patru sate: Bărbăteşti, Slătioara, Păuşeşti şi Oteşani. În aceste  sate asu fost completate în perioada 1972-1983 chestionare pe temele: Aşezări, Gospodărie, Locuinţă, Agricultură, Creşterea animalelor, Pomicultură şi grădinărit, Cultivarea plantelor textile, Vânătoare, Mijloace de transport, Creşterea viermilor de mătase, Creşterea albinelor, Alimentaţie, Meşteşuguri, Instalaţii tehnice, Obiceiuri la naştere, Obiceiuri la nuntă, Obiceiuri la moarte, Obiceiuri legate de ocupaţii, Obiceiuri calendaristice.

            Din punct de vedere geografic, oraşul Horezu şi cele patru sate cercetate pentru Atlasul Etnografic Român (Bărbăteşti, Slătioara, Pausesti şi Oteşani) sunt situate în Subcarpaţii Vâlcii, subdiviziune a Subcarpaţilor Getici. Zona  Horezu este mărginită de Munţii Căpăţânii la nord, râul Cerna la vest, râul Otăsău la est şi de Piemontul Olteţului la sud. Relieful, alcătuit din dealuri situate în două şiruri şi din culoare depresionare din care se evidenţiază, ca mărime, Depresiunea Horezului. Bine adăpostite de culmile munţilor şi dealurilor, depresiunile au oferit condiţii favorabile desfăşurării vieţii şi activităţii umane.

            Climatul se caracterizează prin temperaturi moderate, fără mari contraste termice între anotimpuri, cu precipitaţii relativ abundente şi cu vânturi cu viteză redusă.  Elementul fitogeografic caracteristic este pădurea, cu specii dominante de gorun şi fag în zona subcarpatică şi cu specii de brad şi  molid în zonele de munte. Relieful fragmentat şi persistenţa îndelungată a proprietăţii moşneneşti au făcut ca pădurea să fie bine conservată. Golurile din munţi, lipsite de păduri şi acoperite cu păşuni şi fâneţe, sunt folosite de localnici pentru creşterea ovinelor. Terenul arabil restrâns ca suprafaţă, a îndemnat pe localnici să folosească cu ingeniozitate şi alte resurse ale cadrului natural: lemnul pentru construcţii, lutul pentru olărit, piatra pentru cioplit, firele vegetale, lâna de oi şi părul de capră pentru ţesut şi altele.