           I. Altare
           1. Altar din gresie tufitică de provenienţă locală.
           - dimensiuni: 49,5 x 28,5 x 21,5 cm; înălţimea literelor variază între 5,5 (primele două rânduri) şi 4 cm (ultimul rând).
           - Câmpul inscripţiei are laturile uşor arcuite spre interior, iar ambele profilaturi sunt simetrice, compuse din trei listele succesive. Atât decoraţia coronamentului cît şi altarul în ansamblu sunt lucrate într-o manieră primitivă. Cornişa este separată de profilatura coronamentului, printr-o linie dreaptă incizată. De la colţurile cornişei pleacă două spirale care se unesc pe axul central, desenând un fronton triunghiular. Jumătatea stângă a coronamentului este parţial mutilată. Pe faţa superioară altarul are un focus de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, de 20 x 15 x 3 cm.
           Această decoraţie este o redare foarte schematică şi stângace a coronamentului unui altar clasic, spiralele încercând să sugereze de fapt pulvini laterali care încadrează întotdeauna focus-ul funcţional al unui altar

.
           Text:
           I(ovi) O(ptimo)? M(aximo)?
           sac(rum)?
           Platius
           Traducere: Consacrat lui Iupiter cel prea bun şi mare, Platius.
           Datare: a doua jumătate a sec. II-prima jumătate a sec. III. Fig. 10/1-2

           2. Altar fragmentar cu postament din gresie tufitică de provenienţă locală.
           Dimensiuni: altar-50 x 27 x 20 cm; postament-110 x 65 x 32 cm.
           Din coronamentul altarului se păstrează în partea frontală o volută (pulvini), iar în lateral, profilatura monumentului şi marginea unui chenar.
           Focus de formă dreptunghiulară cu colţurile rotunjite, adânc de 5 cm. Fig. 12/1-2

           II. Monedă
           1. Denar emis la Roma cu următoarele caracteristici:
           Diametrul-16,7 mm; greutatea-2,05 g.
           Avers - capul împăratului spre dreapta, cu legenda HADRIANVS AVG COS III PP;
           Revers - personificarea provinciei Hispania sub forma unei femei şezând spre stânga, ţinând în mâna dreaptă o ramură şi rezemându-şi umărul stâng pe o stâncă; în spate, un iepure; legenda HISPANIA.
           Datare: 134-138. Fig. 14/1-2

           III. Fibule
           1. Fibulă de bronz puternic profilată(varianta Almgren 70).
           Lungimea fibulei este de 3,2 cm, resortul lipseşte, însă era din opt spire, cu placă protectoare la cap. Corpul este puternic arcuit şi are o nodozitate; lipseşte piciorul, care în mod normal era trapezoidal.
           Datare: prima jumătate a secolului al II-lea; numeroase piese identice au fost descoperite la Porolissum, Ulpia Traiana, Micăsasa etc. Fig. 9/3

           2. Fibulă de fier fragmentară în formă de arbaletă.
           Corpul arcuit, cu nervură longitudinală şi sistem de închidere prin resort.
           Datare: prima jumătate a sec. III. Fig. 9/4

           IV. Obiecte de fier.
           1. Pumnal-pugio (fragmentar); dimensiuni: 21 x 3,8 cm. Fig. 9/2.
           2. Cuţit (fragmentar); cu lamă triunghiulară; dimensiuni: 11 x 2,2 cm. Fig.16/2.
           3. Cheie; 7 cm. Fig. 16/3.
           4. Bardă cu manşon pentru înmănuşare; dimensiuni: 14 x 4 cm. Fig. 16/4.
           5. Pinten cu rotiţă; dimensiuni: 11,5 cm; tija de 3 cm; rotiţa cu patru spini păstraţi; datare: sec. XIV-XV. Fig. 16/1.
           6. Pinten cu rotiţă; 13 cm; tija de 4cm; datare sec. XIV-XV (Fig. 3/1);
           Ambele exemplare de pinteni se prezintă fragmentar, având lungimea totală de 11,5 cm, respectiv 13 cm, tija măsurând 3 cm la primul exemplar şi 4 cm la al doilea. Braţele, puternic curbate, se termină cu suprafeţe aplatizate, ovale, străpunse de un orificiu la primul şi două orificii la cel de-al doilea. Aceste orificii aveau rolul de a realiza, cu ajutorul unor curele, o fixare mai bună de încălţăminte. La primul exemplar se mai păstrează şi duriţa, care avea iniţial şase spini, din care mai există doar patru. Singura încadrare pe care o putem face este cea tipologică, deoarece ambele exemplare au fost descoperite izolat, fără contexte arheologice, fiind, se pare, pierdute în vechime. Astfel, din punct de vedere tipologic, ele aparţin tipului cu tija scurtă, având dimensiunile între 2,5 şi 4 cm. În tipologia realizată de A. Ruttkay armelor şi echipamentului militar din Slovacia între secolul al IX-lea şi mijlocul secolului al XIV-lea, acest tip de pinteni este încadrat în categoria C, subvariantele b (cu un singur orificiu de prindere) şi c (cu două orificii de prindere)

. Cronologic, acest tip este încadrat între secolul al XIII-lea şi mijlocul secolului al XIV-lea. O tipologie similară a fost propusă de către Z. Hilczerówna pentru teritoriul Poloniei. Potrivit acestei clasificări, exemplarele descoperite de noi se încadrează în tipul III, cuprins cronologic între secolul al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea

.
Pentru piesele de la Roşia Montană există analogii la Baia (jud. Suceava)

, datate pe baze stratigrafice în secolele XIV-XV şi XV. De asemenea, pinteni cu tija scurtă mai sunt menţionaţi la Păcuiul lui Soare (com. Ostrov, jud. Constanţa)

, Enisala (com. Sarichioi, jud. Tulcea)

, Coconi (com. Mănăstirea, jud. Ilfov)

, Cuhea (actual Bogdan Vodă, com. Bogdan Vodă, jud. Maramureş)

. Cei doi pinteni descoperiţi la Roşia Montană se încadrează în categoria pintenilor cu tija scurtă şi se datează la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea.

           V. Obiecte de bronz
           1. Ataş de situla; dimensiuni: 6 x 3,6 cm. Fig. 16/5.

           VI. Mărgele
           1. Perlă faţetată din sticlă transparentă verde; dimensiuni: 10 x 6 mm. Fig. 16/6.
           2. Mărgea sferică din sticlă (?), perforată; dimensiuni: diametrul de 0,9 cm. Fig. 14/3

           VII. Ceramică
           1. comună:
           - farfurie cu buza uşor evazată, rotunjită, cu pereţii aproape drepţi şi fundul plat. Fig. 6/1.
           - oală cu buza evazată, îngroşată, corpul puţin bombat, fund plat. Fig. 6/2.
           - oală cu buza uşor evazată, îngroşată, umăr marcat, corp bombat. Fig. 6/3.
           - oală cu buza rotunjită, evazată, cu şănţuire interioară şi o canelură la exterior, sub buză. Fig. 6.4.
           - oală cu buza evazată, cu o canelură la partea superioară şi corp uşor bombat. Fig. 6/5.
           - oală cu buza uşor evazată şi corp globular. Fig. 6/6.
           - oală cu buza puternic evazată, lăţită, cu umărul profilat, imitând o buză de dolium. Fig. 7/1.
           - ulcior cu buza aproape dreaptă, puternic canelată; toarta se ataşează sub buză şi pe corp. Fig. 7/2.
           - cană cu buza uşor evazată, puţin teşită, profilată la exterior, cu corp globular, având pe umăr două caneluri, iar toarta plată, canelată, se ataşează sub buză şi sub umăr. Fig. 7/3.
           - capac tronconic, cu buton masiv, uşor profilat. Fig. 7/4.
           2. categorii speciale:
           - amforă de tip Bjelajac III, cu buza aproape dreaptă, îngroşată, uşor oblică la exterior, gât lung, uşor îngustat spre corp, torţi cilindrice, ataşate sub buză şi pe umăr. Fig. 8/1.
           - opaiţ de tip Loeschcke VIII, cu cinci ciocuri, din care s-a păstrat doar partea superioară; discul are în centru un buton flancat de patru mici orificii de alimentare, decorat cu o rozetă stilizată, cu 22 de petale; spaţiile dintre ciocuri sunt decorate cu câte trei-cinci incizii în evantai. Fig. 8/2.
           - tipar pentru confecţionat terra sigillata; se păstrează partea inferioară, decorată în registrul inferior cu o succesiune de semiove mari, iar in cel superior cu rozete alternate cu câte o crenguţă de conifer pe un stilobat; combinaţia de elemente decorative indică un atelier din Dacia. Fig. 8/3.