Untitled Document

Semnalările unor obiective arheologice sunt destul de numeroase în privinţa zonei centrale a Dealului Carpeni, anume în locul numit "Bisericuţă". Deşi acest punct a fost amintit de mai multe ori în literatura de specialitate, datele privitoare la cercetările arheologice de aici sunt imprecise, motiv pentru care am recurs la o coroborare a acestora cu informaţiile verbale ale cunoscătorilor zonei

.
Descoperirea unor materiale provenind dintr-o clădire cu instalaţie de hypocaust a fost menţionată succint în mai multe rânduri. De cele mai multe ori aceste atestări au fost puse în legătură cu prezenţa legiunii XIII Gemina la Alburnus Maior

. Într-o notă extrem de lapidară, fără a menţiona punctul în care a efectuat sondajul, V. Wollmann indică descoperirea unei cărămizi cu ştampila legiunii XIII Gemina: "În SII (17.07.1986) într-un strat masiv de dărâmătură de piatră şi ţigle fragmentare la -0,40 m"

. La rândul său V. Moga aminteşte că această descoperire tegulară din anul 1986 ar fi fost făcută "într-un sondaj arheologic (?) de pe platoul masivului - punct Bisericuţă - autorii intervenţiei menţionează că au descoperit dărâmături aparţinând unor edificii (?) antice, în care au recuperat un fragment dintr-o cărămidă cu ştampila legiunii XIII Gemina, care pare să indice o mică fortificaţie, ridicată pentru supravegherea zonei"

. Singura fortificaţie romană din zona Roşiei Montane, însă, a fost descoperită la Abrud în (punctul "Cetăţuia")

.
           În luna octombrie 2001 a fost trasată iniţial secţiunea de control S22 (14 x 2 m), orientată est-nord-est-vest-sud-vest (Fig. 1). Rezultatele săpării acestei secţiuni au fost modeste. În partea vestică a secţiunii am intersectat una dintre secţiunile săpate în urmă cu treizeci de ani, iar în cealaltă extremitate am identificat o groapă aprox. circulară, umplută cu piatră de carieră de dimensiuni mari, printre care se află şi partea superioară a unui monument votiv sau onorific.
           Pentru a sonda întregul loc avut la dispoziţie, pe toată lungimea sa, am trasat în prelungirea lui S22, spre vest, o nouă secţiune: S23 (14,50 x 1,50 m). Aceasta a adus rezultatele scontate, anume identificarea unui număr de trei ziduri: Z1, Z2 (perpendicular pe Z1) şi Z3 (paralel cu Z1). În aceste condiţii, am extins săpătura în suprafaţă în felul următor: o suprafaţă spre nord, S24, cu dimensiunile de 4 x 9 m, păstrând un martor de 1 m înspre S23, desfiinţat ulterior, după desenarea profilului, extinderea spre sud a lui S23, între m. 0-7 ai secţiunii iniţiale (fără a se lăsa martor), precum şi extinderea spre est şi sud-sud-est, prin săparea S26 (10 x 1,50 m), respectiv S25 (10 x 2 m).
           Am identificat o clădire de mari proporţii, aparţinând epocii romane (Fig. 2). Traiectele celor şapte ziduri cercetate relevă orientarea clădirii pe direcţia est-nord-est-vest-sud-vest, fiind identificat un zid perimetral al acesteia pe latura nordică, Z6. Acesta este dublat spre nord de o substrucţie de piatră lineară - Z7, nefaţetată, lată de aprox. 0,75 m. Z7 este paralel cu Z6, la un metru de acesta, fiind identificat şi în limita nordică a S26, respectiv în cea vestică a S22. În fapt Z7 s-a dovedit a aparţine fazei a treia de piatră (vezi mai departe).
           Primul nivel arheologic a fost identificat, sporadic, în partea estică a S23, sub forma unui nivel brun-cenuşiu, gros de cca. 0,05-0,06 m (Fig. 3). În acest nivel au fost descoperite fragmente de vase romane, un opaiţ de lut ştampilat, lucrat la roată şi un fragment dintr-o piesă de bronz.
           Faza I de piatră (Fig. 4) a fost surprinsă în suprafaţa S24 şi în S25, constând din două ziduri aparţinând unei clădiri rectangulare. Astfel Z3 a fost surprins pe o lungime de 0,70 m (numai în S24), reprezentând o parte din latura vestică a clădirii, iar grosimea sa este de 0,60 m; zidul era realizat în tehnica opus incertum, fiind aşezat direct pe stânca nativă. Z1 reprezintă zidul nordic al clădirii, fiind surprins atât în S24 cât şi în S25, pe o lungime de 8 m. El este realizat în aceeaşi tehnică cu Z3, având o grosime de 0,75 m. Nu a fost identificat nivelul de călcare al acestei clădiri, datorită faptului că ea a fost demolată, iar aceste două ziduri au fost reutilizate în faza a doua de piatră. Nu au fost descoperite materiale arheologice care să permită datarea acestei faze.
           Faza a II-a de piatră cuprinde parţial trei camere cu sistem de încălzire cu hypocaust: Camera A, Camera B, Camera D şi o cameră fără încălzire, Camera C (Fig. 5).
           Camera A (delimitată pe trei laturi de Z1, Z2 şi Z8) este rectangulară, având dimensiunile 5 m pe axa est-vest, pe axa nord-sud fiind surprinsă doar pe o lungime de 4,50 m. Zidul Z1 a fost reutilizat din prima fază de piatră. Zidurile au cca. 0,80 m lăţime (din Z8 păstrându-se doar două asize). Camera era prevăzută cu instalaţie de hypocaust construită pe o substrucţie de beton de cărămidă (cocciopesto grossolano

). Au fost descoperite şapte rânduri de pile, numărul maxim de pile pe un rând fiind de şase. Cărămizile de la baza acestora sunt pătrate, majoritatea având latura de 0,26 m şi grosimea de 0,05 m (pedales?). Z1, care constituie limita nord-estică a camerei A, a fost tencuit în interior până la o înălţime de 0,20 m, asemeni lui Z2, în tehnica opus signinum.
           Camera B (delimitată de Z2 şi prelungirea sa spre nord - Z2`; Z3, Z5 şi Z6) are dimensiunile de 4,35 x 4 m.
           Prelungirea spre nord a lui Z2, în această fază, este reprezentată de Z2`. Se poate observa adosarea ulterioară a acestei porţiuni de zid la traiectul lui Z2. Limita nordică a Z2 este marcată de o întrerupere la 0,30 m distanţă de Z6, astfel încât în spaţiul creat să poată funcţiona canalul c1. Z3 este prelungit cu un metru înspre vest, peste stânca nativă, realizându-se o lărgire a camerei B, a cărei limită vestică este acum Z5. Acesta, ca şi Z6, cu care se închide în unghi drept în colţul nord-vestic al Camerei B, a fost identificat într-o stare bună de conservare, având o elevaţie din şase rânduri de piatră legată cu mortar.
           Pe suprafaţa lui Z3 până la o înălţime de 0,20 m, a fost identificată în interiorul camerei B o tencuială de var alb, foarte asemănătoare substrucţiei instalaţiei de hypocaust din această cameră. Pe această substrucţie au fost aşezate aliniamentele pilelor de hypocaust, fiind construit şi un canal de deversare a apei, acoperit cu cărămizi fixate odată cu turnarea pavimentului.
           Canalul (c1) a fost descoperit la 1,85 m de colţul sud-vestic al camerei B şi continuă până în colţul nord-estic al camerei, unde între zidurile Z2` şi Z6 a fost lăsat special un culoar pentru evacuarea apei în camera C. Canalul avea o adâncime de 0,30 m faţă de nivelul substrucţiei hypocaustului şi o lăţime de 0,20-0,25 m, fiind realizat din piatră legată cu mortar. La est de canal au fost descoperite trei aliniamente a câte patru cărămizi cu dimensiunile de 0,28 x 0,22 m, dispuse diferit faţă de pilele din restul camerei. Pe latura de est a acestei clădiri s-a mai păstrat urma unui culoar, care asigura trecerea aerului cald în camera A. Acest culoar era constituit din două rânduri a câte trei cărămizi având dimensiunile de 0,28 x 0,22 m.
           Din camera D a fost surprins doar colţul nord-vestic în S25. Ea este mărginită la nord de Z1 şi la est de Z8. Şi această cameră a fost încălzită, fiind descoperite doar două rânduri a câte două pile de hypocaust.
           Camera C a fost delimitată de Z1, Z2` şi Z6. Latura estică a acestei camere nu a putut fi descoperită datorită unei gropi moderne. Această cameră nu a fost încălzită şi nu a fost surprins nici nivelul de călcare. Dimensiunile cunoscute sunt de 2,50 x 3,70 m.
           La vest de camera B au fost descoperite urmele unui dalaj construit din cărămizi şi lespezi de piatră, păstrate in situ, care par a proveni de la intrarea în edificiu.
           Instalaţia de hypocaust este realizată, după cum am amintit, în trei camere.
           În Camera A substrucţia pentru pile a fost realizată dintr-un strat de cocciopesto grossolano de aprox. 0,15 m grosime, aşezat, după cum am putut observa dintr-un sondaj efectuat la baza Z4, în S25, dintr-un rând de bolovani de râu aşezaţi pe cant. Aşadar, turnarea betonului a fost făcută peste un strat de piatră de râu, aşezată oblic, în dungă. La rândul ei piatra era aşezată pe un strat de pământ bine tasat. Rezistenţa acestui tip de beton este foarte mare, motiv pentru care a fost utilizat în mod special la instalaţiile de hypocaust.
           Pe suprafaţa Camerei A, cărămida care constituie baza pilelor este pătrată, având latura de 0,26 m. Pilele au fost dispuse în şiruri paralele, unele dintre ele fiind uşor deranjate datorită prăbuşirii instalaţiei. Cărămizile care constituiau pilele propriu-zise au fost tot de formă pătrată, cu latura de 0,19 m.
           În Camera B substrucţia pentru pile este similară cu cea din camera A, însă odată cu construirea instalaţiei de hypocaust a fost realizat şi un canal de deversare a apei, al cărui capac - realizat din cărămizi dreptunghiulare cu dimensiunile 0,28 x 0,22 m - a fost fixat în această substrucţie de mortar. Pilele de hypocaust din această cameră au la bază câte o cărămidă spartă, din tipul mai sus amintit, astfel încât să aibă o formă pătrată. Ca şi în cazul pilelor din Camera A, cărămizile care constituiau corpul pilei erau pătrate, de tip bessales (cu latura de 0,19 m). O pilă conţinea şapte cărămizi, inclusiv baza pilei, fapt reieşit din identificarea unei pile întregi prăbuşite în limita nordică a Camera B, lângă Z6. Înălţimea acesteia corespunde cu nivelul de călcare identificat, in situ, la vest de Z5.
           Canalul c1 a fost folosit pentru deversarea apei. Am putut stabili sensul de scurgere a apei, anume de la sud spre nord, însă nu putem preciza locul de unde canalul colectează apele reziduale şi nici locul unde acestea sunt deversate.
           Faza a III-a de piatră. În S23 şi S25 şi în suprafaţa S24 a fost descoperit un zid de piatră masiv (Z4) având grosimea de 0,85-0,90 m, care taie nivelul de demolare al fazei a doua de piatră şi în acelaşi timp este construit direct pe substrucţia hypocaustului din faza a doua de piatră (Fig. 6). Partea superioară a acestui zid a fost descoperită la -0,25 m sub nivelul actual de călcare. Acest zid a fost construit din piatră de calcar legată cu mortar, între unele asize fiind descoperite şi fragmente de opus signinum provenit din demolarea fazei a doua. Nivelul de călcare al clădirii în faza a III-a a fost identificat, la sud de Z4, în legătură cu acesta, în S25 (Fig. 7, profilul vestic al S25-S26) la -0,45 m de nivelul actual de călcare sub forma unei podele groasă de maxim 0,15 m, realizată în majoritate din mortar cu pigmenţi mici de cărămidă. La nord de acest zid şi relativ paralel cu el în suprafaţa S24, în S26 şi în S22 a fost descoperită substrucţia unui zid lat de maxim 1,20 m, aşezată direct pe humusul antic. Această substrucţie era constituită doar din pietre de calcar nelegate în mortar. Partea superioară a acestei substrucţii a fost descoperită la -0,10 m sub nivelul actual de călcare şi coboară în S26 până la -0,80 m (Fig. 7, profil vestic al S25-S26).
           Clădirea, care a funcţionat în faza a III-a, a suprapus parţial clădirea din faza a II-a, având aproximativ aceeaşi orientare cu aceasta, desfăşurându-se, însă, spre partea sudică a platoului insuficient cercetată.