Patrimoniul arheologic, aşa cum este definit în Articolul 1 al Convenţiei Europene pentru Protecţia Patrimoniului Arheologic, este patrimoniul întregii umanităţi. Arheologia este studiul şi interpretarea acestui patrimoniu în beneficiul societăţii în ansamblul ei. Arheologii sunt interpreţii şi administratorii acestui patrimoniu în numele semenilor lor. Obiectul acestui cod este să stabilească normele de conduită pentru arheologii români, pe care aceştia să le urmeze în îndeplinirea responsabilităţilor lor, atât faţă de comunitate cât şi faţă de colegii de profesie.

I. Arheologii şi societatea
1. Toate lucrările arheologice trebuie să se realizeze în spiritul Cartei pentru managementul patrimoniului arheologic aprobată de ICOMOS (Consiliul Internaţional al Monumentelor şi Siturilor) în 1990.
2. Este o datorie a fiecărui arheolog să asigure păstrarea patrimoniului arheologic prin orice mijloc legal.
3. Arheologii vor asigura efectuarea de investigaţii care să îndeplinească cele mai înalte standarde profesionale chiar şi în cazurile în care nu este posibilă păstrarea patrimoniului arheologic.
4. În atingerea acestui scop, arheologii vor lua măsuri active pentru a informa publicul larg, la toate nivelurile, asupra scopurilor şi metodelor arheologiei în general şi asupra unor proiecte individuale în particular, utilizând toate tehnicile de comunicare posibile.
5. În realizarea unor astfel de proiecte, de câte ori este posibil şi în acord cu obligaţiile contractuale pe care şi le-au asumat, arheologii vor realiza în prealabil evaluări ale implicaţiilor ecologice şi sociale ale activităţii lor asupra comunităţilor locale.
6. Arheologii nu se vor angaja şi nu vor permite ca numele lor să fie asociate cu orice formă de activitate legată de traficul ilicit de antichităţi şi opere de artă, conform Convenţiei UNESCO din 1970 privind mijloace de interzicere şi de prevenire a importului, exportului şi a oricărui transfer ilicit de proprietate a bunurilor culturale.
7. Arheologii nu se vor angaja şi nu vor permite ca numele lor sa fie asociate cu orice activitate cu impact asupra patrimoniului arheologic care urmăreşte un profit comercial, obţinut direct din patrimoniul arheologic sau ca urmare a exploatării acestuia.
8. Arheologii nu au dreptul de a deţine colecţii constituite din obiecte care fac parte din patrimoniul arheologic, aşa cum este acesta definit de legislaţia în vigoare.
9. Arheologii au responsabilitatea de a atrage atenţia autorităţilor competente asupra ameninţărilor la adresa patrimoniului arheologic, incluzând jefuirea siturilor şi monumentelor şi traficul ilegal de antichităţi, şi să facă uz de toate mijloacele aflate la dispoziţia lor pentru a se asigura că autorităţile competente iau măsuri în astfel de cazuri.

II. Arheologii şi profesia

10. Arheologii vor lucra conform celor mai înalte standarde profesionale recunoscute de către colegii de breaslă.
11. Arheologii au obligaţia să fie la curent cu dezvoltarea cunoaşterii şi metodologiei din domeniul lor de specializare şi din domeniile tehnicilor de lucru în teren, conservării, diseminării informaţiei, precum şi din alte domenii înrudite.
12. Arheologii nu trebuie să se angajeze în proiecte de cercetare arheologică pentru care nu sunt instruiţi sau pregătiţi adecvat.
13. Este esenţial ca înaintea începerii unei cercetări să se întocmească un proiect de cercetare. De asemenea, înainte de aplicarea în practică a unui proiect de cercetare, trebuie luate măsuri adecvate pentru depozitarea şi gestionarea potenţialelor descoperiri, mostre şi înregistrări în locuri de depozitare cu acces public (muzee, colecţii, arhive, etc.), a patrimoniului arheologic.
14. Toate cercetările arheologice trebuie să asigure condiţiile unei înregistrări corespunzătoare, într-un formă inteligibilă şi cât mai durabilă.
15. Trebuie să fie redactate şi făcute accesibile comunităţii arheologice în ansamblul ei rapoarte adecvate ale tuturor cercetărilor, în cel mai scurt timp, prin medii de publicare convenţionale şi/sau electronice adecvate, având în vedere o perioadă iniţială de confidenţialitate care să nu depăşească şase luni calendaristice.
16. Arheologii vor avea drepturi prioritare de publicare pentru cercetările de care răspund pe o perioadă rezonabilă de timp, care să nu depăşească termenul prevăzut pentru aceasta în Regulamentul săpăturilor arheologice din România. Pe parcursul acestei perioade, vor face cât mai larg accesibile rezultatele cercetărilor lor şi vor trata cu multă înţelegere solicitările de informaţii de la colegi şi studenţi, în măsura în care acestea nu contravin drepturilor prioritare de publicare. La expirarea perioadei de zece ani materialele trebuie să devină disponibile altor cercetători pentru analiză şi publicare, în conformitate cu prevederile Regulamentului săpăturilor arheologice.
17. Este acceptată ca obligatorie obţinerea permisiunii scrise pentru utilizarea de material inedit şi citarea sursei incluse în orice tip de publicaţie.
18. În recrutarea personalului pentru proiecte de cercetare, arheologii nu vor practica nici o formă de discriminare legată de sex, religie, vârstă, rasă, handicap sau orientare sexuală.
19. Managementul tuturor cercetărilor arheologice trebuie să respecte normele naţionale legate de condiţiile de angajare şi securitate.

 

III. Arheologii şi arheologia contractuală

20. Arheologii trebuie să cunoască, şi să îşi desfăşoare activitatea, într-un cadru legal – în care are loc orice activitate arheologică din România.
21. Arheologii trebuie să asigure cea mai bună consultanţă de specialitate posibilă antrepenorilor şi investitorilor, şi nu se vor implica în probleme care le depăşesc cunoştiinţele sau competenţa.
22. Arheologii trebuie să se asigure că înţeleg structura organizaţională şi responsabilităţile lor, relaţiile dintre instituţiile cu activitate în domeniu, rolurile pe care acestea le joacă, precum şi locul ce le revine în cadrul structurilor.
23. Arheologii trebuie să se abţină de la a da naştere unui conflict de interese între rolul lor de consultanţi de specialitate şi cel de a întreprinde (sau de a se oferi să întreprindă) lucrări ca parte contractuală.
24. Arheologii nu trebuie să se ofere să contracteze lucrări pentru care ei sau organizatorii lucrărilor nu sunt competenţi, nu sunt corect echipaţi, nu au personal suficient sau nu au experienţa necesară.
25. Arheologii trebuie să se asigure că menţin în mod adecvat controlul asupra sistemului din care face parte proiectul (din punct de vedere academic, financiar, calitativ, sau al timpului) în relaţie cu lucrările contractate.
26. Arheologii trebuie să adere obligatoriu la standardele profesionale recunoscute pentru cercetarea arheologică.
27. Arheologii trebuie să respecte atât legislaţia în vigoare cât şi standardele etice în cazul concurenţei între organizaţiile arheologice.
28. Arheologii implicaţi în cercetarea arheologică contractuală trebuie să se asigure că rezultatele acestei munci sunt încheiate şi să asigure că sunt făcute publice.
29. Arheologii implicaţi în cercetarea arheologică contractuală trebuie să se asigure că informaţia arheologică nu este suprimată fără motiv sau pentru totdeauna (de către investitori sau instituţii cu activitate arheologică) numai pentru motive comerciale.
30. Arheologii implicaţi în cercetarea arheologică contractuală trebuie să fie conştienţi de nevoia de a menţine coerenţa academică a arheologiei, confruntată cu tendinţa spre fragmentare pe care o implică organizarea unui sistem contractual.
31. Arheologii implicaţi în managementul cercetării arheologice contractuale trebuie să fie conştienţi de responsabilităţile lor faţă de contractant, condiţiile de angajare şi perfecţionare şi posibilităţile de dezvoltare a carierei lor, în relaţie cu efectele concurenţei dintre instituţiile cu activitate arheologică.
32. Arheologii implicaţi în cercetarea arheologică contractuală trebuie să recunoască nevoia de a demonstra, investitorilor şi publicului larg, beneficiile actului de susţinere financiară a cercdetării arheologice.
33. Toţi arheologii (şi mai ales cei care sunt factori de decizie sau influenţă) trebuie să promoveze aplicarea acestui cod, şi să promoveze dezvoltarea mijloacelor care să o facă efectivă, mai ales prin crearea de sisteme de reglementare adecvate.