Unul dintre cele mai spectaculoase şi interesante aspecte ale civilizaţiei gumelniţene este reprezentat de extraordinara bogăţie a reprezentărilor antropo şi zoomorfe. Unele dintre ele, realizări de excepţie ale meşterilor gumelniţeni, reprezintă adevărate capodopere ale artei preistorice. Plastica antropomorfă gumelniţeană are o serie de caracteristici care o deosebesc de plastica celorlalte civilizaţii neo-eneolitice. Există în primul rând o mare diversitate tipologică reflectată în morfologia statuetelor, tehnica modelării, poziţia braţelor, redarea sexului, modul de decorare. Realizările plastice gumelniţene sunt foarte variate, de la piese realiste, de o excelentă factură artistică, până la piese extrem de schematizate în care figura umană este greu de recunoscut. Una dintre caracteristicile statuetelor antropomorfe gumelniţene este expresivitatea lor, alcătuind ceea ce am putea numi o civilizaţie a gestului, a atitudinii. Poziţia braţelor (pe pântece, întinse lateral, în poziţia “gânditorului”), figurarea gurii (întredeschise sau deschise), modelarea unor cocoaşe, reprezentarea statuetelor aşezate, toate acestea fac ca în plastica gumelniţeană să întâlnim o serie de personaje modelate în diverse atitudini.
O altă caracteristică care particularizează plastica gumelniţeană este diversitatea materialului în care a fost transpusă. Majoritatea pieselor sunt modelate din lut, fapt obişnuit pentru toate civilizaţiile neo-eneolitice. În schimb figurinele de os reprezintă o trăsătură originală a civilizaţiei gumelniţene şi, chiar dacă piese de os se întâlnesc şi în alte culturi (ex. Cucuteni), ele sunt departe de numărul şi diversitatea tipologică a celor gumelniţene.
Alte statuete sunt din piatră, din scoică şi chiar din aur.
Originalitatea plasticii gumelniţene este demonstrată şi de existenţa unor reprezentări mai deosebite cum sunt statuetele cu cap mobil (tesaliene) statuetele cu vas pe cap sau combinaţii plastice extrem de spectaculoase aşa cum este spre exemplu “vasul cu îndrăgostiţi”, descoperit la Sultana care pare a ilustra o adevărată temă mitică.
Un aspect straniu al plastici gumelniţene îl reprezintă existenţa unor reprezentări care îmbină caracteristicile antropomorfe cu cele zoomorfe.
Prin diversitatea lor, prin factura artistică deosebită a unor piese, vasele antropomorfe gumelniţene reprezintă un alt aspect extrem de spectaculos al acestei civilizaţii. Vasele antropomorfe modelate în forma corpului uman, capacele prosopomorfe, vasele cu atribute antropomorfe depăşesc prin număr şi calitate artistică realizările celorlalte civilizaţii eneolitice.
Deşi mai puţin studiată plastica zoomorfă gumelniţeană se remarcă prin aceeaşi diversitate tipologică. Cu toate că majoritatea reprezentărilor sunt extrem de schematizate, anumite piese sunt modelate într-o manieră extrem de realistă.
Semnificaţia plasticii gumelniţene rămâne, în acest stadiu al cercetărilor, la nivelul unor ipoteze şi direcţii de cercetare ce vor trebui validate pe măsura descifrării civilizaţiei gumelniţene în ansamblu. Cultura Gumelniţa, integrată în epoca neo-eneolitică, aparţine unei lumii deosebit de complexe, cu o vastă întindere geografică şi cu o durată de peste trei milenii. Este greu de crezut că această lume, aceste civilizaţii, nu au avut o viaţă spirituală, chiar dacă dovezile în acest sens nu sunt clare. În aceste condiţii plastica antropomorfă şi zoomorfă sunt probabil materializări ale acestei vieţi spirituale, ale unei religii am putea spune, înţeleasă aici în sensul larg al cuvântului, ca un sistem de credinţe şi mituri prea puţin cunoscut. Analiza descoperirilor scoase la lumină de cercetările arheologice au relevat câteva caracteristici ale plastici gumelniţene, apte să orienteze investigarea vieţii spirituale pe câteva direcţii principale. Astfel, este clară predominare unui personaj feminin, 34% din totalul reprezentărilor antropomorfe. Acesta poate reprezenta o divinitate, termenul având o semnificaţie generală, de manifestare a sacrului, fără a putea preciza în acest stadiu al cercetărilor care este natura şi statutul acestei divinităţi. Reprezentările masculine sunt foarte puţine, în jur de 1%, iar un procent de circa 10% este constituit din reprezentările asexuate, deci fără nici un indiciu (sâni, triunghi sexual) care să indice sexul statuetei. O altă direcţie de cercetare este reprezentată de fragmentarea excesivă a pieselor care poate indica o distrugere rituală a lor, în cadrul unor ceremonii specifice. Pentru descifrarea semnificaţiei plasticii gumelniţene un prim pas îl constituie identificarea unor teme cultice. Acest termen semnifică o anumită categorie de piese susceptibile de a materializa un anumit aspect al fenomenului religios. Definirea unor teme cultice are la bază diverse criterii cum ar fi morfologia pieselor, redarea sexului, natura materialului, etc. Statuetele cu cocoaşă spre exemplu, reprezintă o temă cultică pentru că ele au fost modelate în acest chip din raţiuni legate de practicile religioase. Un alt exemplu concludent este reprezentat de poziţia braţelor. Statuetele cu braţele pe pântec reprezintă o temă cultică care are o semnificaţie deosebită de cea statuetelor cu braţele întinse lateral sau a celor de tip “gânditor”. Semnificaţia acestor teme cultice este foarte greu de descifrat, în primul rând datorită varietăţii lor, care permite formularea unor teorii diverse. De-a lungul timpului au fost elaborate diverse astfel de teorii despre semnificaţia plasticii neolitice. Cea mai răspândită este aceea care are în centru o divinitate numită generic Marea Mamă legată de cultele fecundităţii şi fertilităţii. Alte teorii neagă caracterul religios al plastici neolitice asimilându-le cu nişte simple jucării. Aceste teorii nu au un fundament ştiinţific solid deoarece sunt făcute pe baza analizei unor loturi restrânse de piese, de multe ori fără o analiză directă a pieselor, şi mai ales greşesc prin ignorarea specificului fiecărei civilizaţii neo-eneolitice. Analiza plasticii gumelniţene a arătat faptul că viaţa spirituală a acestei societăţi este extrem de complexă, fapt evidenţiat de diversitatea acestor reprezentări, diversitate care nu poate fi explicată prin teoriile enunţate până acum. Trebuie acceptat şi posibilitatea ca fenomenul religios gumelniţean să fie o îmbinare de elemente religioase cu elemente ale ritualurilor magice, o religie în care particularul, în speţă diversele microzone, să fi jucat un rol important, rezultând în final o viaţă spirituală de o factură specială, deosebită de cea a religiilor antice cu care adesea a fost comparată.
E. Alexandrescu, M. Simon, Unicat al artei neolitice: "Îndrăgostiţi" de la Sultana, Magazin Istoric, 4 (265), 1989, p. 12-14. J. Cauvin, Naissance de divinités. Naissance de l'agriculture. La revolution des symboles au néolithique, 1994, Paris. E. Comşa, Figurinele antropomorfe din epoca neolitică, 1995,Bucureşti. Vl. Dumitrescu, Arta preistorica în România, 1974, Bucureşti. M. Gimbutas, The Gods and Goddesses of Old Europe, 7000-3500 B.C. Myths, Legend and Cult, 1977, London. O. Höckmann, Die Menschengestaltige Figuralplastik der Südosteuropaischen Jungsteinzeit und Steinkupferzeit, Beitrage zur Vorgeschichtsforsung, 3, Hildsheinn, 1968. S. Marinescu-Bîlcu, Die Bedeutung einiger Gestein und Haltungen in der Jungsteinzeitlichen Skulptur der Ausserkarpatischen Gebiete Rumäniens, Dacia, NS, XI, 1967, p.47-58. E. Neumann, La grande Madre. Fenomenologia delle configurazioni femminili dell'inconscio, Roma, 1981. P. Ucko, The Interpretation of Prehistoric Anthropomorphic Figurines, Journal of the Royal Anthropological Institute, 92, 1962, London, p. 38-54. |