CĂMARA CU UMBRĂ
Se cufunda-n răcoare Ca ciutura-n fântână Cămara păstrătoare A oalei cu smântână, A untului în foaie De brustur, stând ca-n pernă Şi galben în odaie Sticlând ca o lanternă. În umbra viorie Străpunsă de vreo rază Simţeai cum în chilie Un spiriduş veghează: Lumina să nu crească, Duşmani să nu pătrunză, Nici voce omenească, Nici foşnete de frunză, Ca laptele-n ulcele Să doarmă-adânc cu vise. (Visul: cirezi de stele-n păşuni de paradise). Pitită în umbra moale Lângă vrun ol cu floare Şi-albastre rotocoale De smalţuri lucitoare, Visam şi eu această Visare-a sevei calde Ce-avea culoarea castă De ierni când neaua fald e. Ce-avea numai blândeţe În amintiri şi pace: Miresme de fâneţe, Dospind în dobitoace... Dormind acum în oale Se mai visa în urmă În chip de ierbi domoale Păscute de vreo turmă, Şi-apoi după o noapte Ca-n pântece de mumă, Ţâşnind din uger, lapte Şi înflorind cu spumă... Visărilor duioase Le da ecou suspinu-i, Se auzea în vase Cum nu-ncăpea prea plinul, Răzbind la suprafaţă Caimacul da pe-afară; Şi eu eram de faţă Şi-n ceruri era vară, Şi mirosea a pace, A somn şi a blândeţe, A flori, a dobitoace Păscând prin largi fâneţe. |