Amintirea miresmelor Într-o pictură naivă Stau ale lumii în stivă Şi-un înger zaraf Le şterge de praf... Munte de pietate Cu boarfe amanetate, Depozit de zdrenţe Lipsit de decenţe, Etalează-n ruine Resturi divine Din plăceri părăsite De iubiţi şi iubite Din jinduri pâcloase Dospite în oase, Din pofte şi sile La fel inutile. Zugravul înmoaie Penelul în ploaie Căci plouă pe lume Cu lacrimi în spume; Şi albastrul se trece În verdele rece Şi unge pe înger Roşul de sânge. Când nu se mai ştie Clipa-n vecie Când şterse sunt toate Cele păcate, Poţi plânge pe filă O slovă umilă, Zugravul ţi-o fură C-un rânjet pe gură. Doina Sălăjan |