| PLÎNSU-MI-S-A.
[DOINĂ]
semnat Constantin Flondor |
Tot Românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate. Din Hotin și pîn la Mare Vin Muscalii de-a călare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o ațin; Din Boian la Vatra-Dornii Au umplut omida cornii Și străinul ne tot paște De nu te mai poți cunoaște; Sus la munte, jos pe vale, Și-au făcut dușmanii cale, Din Sătmar pîn în Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Român săracul, Îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se-ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Și-i străin în țara lui. De la Turnu-n Dorohoi Curg dușmanii în puhoi Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum de fier, Toate cîntecele pier, Sboară păsările toate De neagra străinătate; Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sînul, Codrul - frate cu Românul - De săcure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă ! Cine-au îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cînii, Mînca-i-ar casa pustia Și neamul nemernicia ! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las Archimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca să-ți mîntui neamul tău ! Tu te-nalță din mormînt Să te-aud din corn sunînd Și Moldova adunînd. De-i suna din corn odată Ai s-aduni Moldova toată, De-i suna de două ori Îți vin codri-n ajutor, De-i suna a treia oară Toți dușmanii or să piară Din hotară în hotară - Îndrăgi-i-ar ciorile Și spînzurătorile ! |
