La steaua

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lunga,
Ca mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajunga.

Poate de mult s-a stins în drum
In departari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Incet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zarit,
Azi o vedem, si nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adinca,
Lumina stinsului amor
Ne urmareste inca.