CURRICULUM VITAE

Am lucrat la Institutul de Arheologie al Academiei Române începând din toamna anului 1951, adică din vremea studenţiei mele. Am fost, pe rând, cercetător şi cercetător principal III şi II. Am ieşit la pensie la 1 mai 1991.

Am urmat cursurile facultăţii de istorie din Bucureşti, pe care le-am absolvit în 1953. Mi-am luat doctoratul în 1971. Am lucrat pe următoarele şantiere: Dinogetia, Niculiţel şi Nalbant (jud. Tulcea), Păcuiul lui Soare, Mangalia, Capidava, Murfatlar, Poarta Albă, Cochirleni, Cernavoda şi Adamclisi (jud. Constanţa), M-rea Neamţ, Ploieşti, Bucureşti, Porţile de Fier, Lişcoteanca (jud. Brăila), Viişoara, Mărculeşti (jud. Ialomiţa), Coslogeni (jud. Călăraşi). Prin urmare, mi-am desfăşurat activitatea de teren pe şantiere conţinând vestigii materiale din toate epocile, dar mai cu seamă din epocile romană şi postromană.

Am publicat note, recenzii, rapoarte preliminare, articole şi 5 cărţi (dintre care 3 în colaborare). Cele mai multe dintre lucrări sunt tipărite la noi în ţară. Vreo 25 dintre ele au fost publicate în străinătate – Germania, Spania, Cehoslovacia, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia, SUA, Belgia.

În majoritatea lucrărilor am abordat teme de arheologie, geografie istorică, paleodemografie, toponimie, privind în special regiunea Dunării de Jos.

Am abordat şi teme de arheologie creştină, numismatică şi sigilografie bizantină. De asemeni, m-am oprit pe larg asupra genezei vechii culturi materiale româneşti, precum şi a influenţei acesteia asupra culturii materiale a populaţiilor alogene. Am tratat, în temeiul izvoarelor literare si arheologice, istoria populaţiilor turce vechi (pecenegi, uzi, cumani) şi a relaţiilor acestora cu lumea bizantină. Am reuşit să definesc aspecte ale sorgintei romane a culturii materiale aparţinând protoromânilor. Totdeodată, am definit şi forme de cultură materială a unor populaţii în migraţie. In baza datelor arheologice, pe care le-am coroborat cu câteva ştiri literare, am reuşit să descopăr o formaţiune statală (Ţara Dristrei) necunoscută în cronicile timpului.

Am demonstrat că valurile din Dobrogea nu sunt construite de bizantini. In acelaşi timp, am arătat, pe de o parte, că slavii timpurii n-au pătruns, cum se credea, în masă în Dobrogea secolului VI, ci mult mai târziu, iar, pe de altă parte, că hanatul de la Pliska n-a stăpânit niciodată fosta Scythie Minor în secolele VII-X.

In sfârşit, în alte studii am căutat să subliniez unitatea culturii materiale vechi româneşti în spaţiul balcano-carpatic.

Socotesc că cele mai importante contribuţii ştiinţifice aduse de mine in domeniul cercetării trecutului sunt următoarele:

- teza originii pecenege a căldărilor de lut

- teza potrivit căreia cultura materială de tip Dridu reflectă, în formele sale pe deplin constituite, nu caracterul etnic al unei comunităţi umane, ci gradul de dezvoltare social-economică a acesteia

- localizarea oraşului Vecina la Păcuiul lui Soare

- descoperirea unei formaţiuni statale de la sfârşitul secolului al XIV-lea în colţul de sud-vest al Dobrogei

- datarea în epoca medievală timpurie a celor trei valuri din Dobrogea

- definirea traseului de pătrundere a slavilor în Peninsula Balcanică

- definirea particularităţilor stăpânirii bizantine la Dunărea de Jos în secolele VI-XII

- consecinţele politice ale apariţiei pecenegilor şi cumanilor la Dunărea de Jos

- permanenţa tradiţiei civilizaţiei romane în regiunea Dunării de Jos în secolele VI-XII

La acestea, se adaugă o serie de contribuţii privind definirea şi datarea unor

documente arheologice, lucrări de geografie istorică (Preslavul Mic, Ozolimna, Theodoropolis, Daphne, Vicus Carporum etc.), articole cu caracter polemic în probleme de stratigrafie, tipologie a materialelor arheologice etc.

In sfârşit, voi menţiona şi contribuţiile numismatice, dintre care voi învedera

aici numai una şi anume studiul despre localizarea Daphne-i în care corectez o greşeală ce a circulat în literatura de specialitate din secolul al XVII-lea. In acest veac s-a acreditat ideea că monedele constantiniene având în legendă menţiunea Constantiniana Daphne au fost bătute în cinstea întemeierii aşa zisei Constantiniana Daphne. Noi am demonstrat că ele au fost emise la capătul unei bătălii victorioase a lui Constantin cel Mare.

Menţionez totodată că am fost membru al colectivului de redacţie al revistelor

Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie şi Pontica. Am luat parte la congrese internaţionale. Am fost reprezentantul României în Comitetul internaţional de geografie istorică şi membru în Comitetul executiv al Asociaţiei internaţionale de istorie a sticlei.

In încheiere, voi remarca faptul că unele dintre lucrările mele s-au bucurat de o largă audienţă în ţară şi în străinătate. De pildă, lucrarea despre pecenegi a fost recenzată de 14 ori în străinătate (Anglia, Germania, Franţa, Italia, Austria, Ungaria, SUA, Bulgaria, Rusia) şi în 5 reviste în ţară.

Beneficiez de premiul "Vasile Pârvan" al Academiei (1972) pentru volumul I al monografiei Păcuiul lui Soare.

Petre Diaconu