HomePage Inapoi
Denumirea Biserica "Sf. Gheorghe"
Parohia Parohia Mănăstirii Voroneţ
Datare 1488, adăugiri 1547
Tip Biserică
Cultul ortodox
Localizare pe hartă Localizează pe harta României
Judeţ Suceava
Localitate VORONEŢ, oraş GURA HUMORULUI
Adresa 166
Protopopiat Protopopiatul Suceava
Episcopie/Arhiepiscopie Arhiepiscopia Sucevei şi a Rădăuţilor
Mitropolie Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Cod oficial LMI 2004 SV-II-m-A-05675
Descriere Biserica „Sfântul Gheorghe” a fostei Mănăstiri de la Voroneţ, ctitorită în anul 1488 de domnitorul Ştefan cel Mare. Altarul şi naosul au fost pictate între 1488-1496 (părerile specialiştilor diferă), iar pronaosul în 1552. Pronaosul exterior (ridicat de mitropolitul Grigore Roşca în 1547) a fost decorat concomitent cu faţadele.
Biserica "Sf. Gheorghe"" a fostului schit Voroneţ, ctitoria lui Ştefan cel Mare din anul 1488 avea turlă pe naos, faţadele decorate cu discuri ceramice şi pictură în naos. În anul 1547, Mitropolitul Grigore Roşca adaugă pridvorul închis şi realizează întreaga frescă exterioară. Pronaosul a fost pictat în anul 1550. Se mai păstrează clopotniţa şi ruinele chiliilor cu incinta din sec.XV, cu numeroase transformări ulterioare. Biserica Sfântul Gheorghe a fostei mănăstiri de la Voroneţ este un edificiu de plan triconc a avut, la început, doar un altar, un naos surmontat de un tambur înalt şi un pronaos, deoarece pronaosul exterior a fost adăugat mai târziu. În partea din afară o bandă continuă de nişe oarbe scunde înconjoară porţiunea superioară a zidurilor monumentului, în timp ce altă bandă de nişe oarbe înalte înconjoară absidele în exterior. Pictura interioară, datând din secolul al XV-lea, cuprinde un remarcabil ciclu al Patimilor şi o pictură votivă a familiei domnitorului ctitor. Zidurile şi bolta pronaosului exterior sunt acoperite în întregime cu 365 de scene din Menologie. Complexul mural exterior este ultimul din acest grup şi el cuprinde teme tradiţionale: ierarhia bisericească, Arborele lui Iessei, Imnul Acatist (cu excepţia asediului Constantinopolului). Judecata de Apoi, care ocupă toată faţada estică, reprezintă cea mai mare scenă picturală şi totodată cea mai vestită din tot ansamblul. Edificiul de plan triconc a avut, la început, doar un altar, un naos surmontat de un tambur înalt si un pronaos, deoarece pronaosul exterior a fost adaugat mai târziu. În partea din afara o banda continua de nise oarbe scunde înconjoara portiunea superioara a zidurilor monumentului, în timp ce alta banda de nise oarbe înalte înconjoara absidele în exterior. Pictura interioara, datând din secolul al XV-lea, cuprinde un remarcabil ciclu al Patimilor si o pictura votiva a familiei domnitorului ctitor. Zidurile si bolta pronaosului exterior sunt acoperite în întregime cu 365 de scene din Menologie. Complexul mural exterior este ultimul din acest grup si el cuprinde teme traditionale: ierarhia bisericeasca, Arborele lui Iessei, Imnul Acatist (cu exceptia asediului Constantinopolului). Judecata de Apoi, care ocupa toata fatada estica, reprezinta cea mai mare scena picturala si totodata cea mai vestita din tot ansamblul. Monument înscris pe Lista UNESCO 1993 (lista patrimoniului mondial).
Clerici Stavrofora-Stareţă Pântescu Irina; muzeograf Platon Gabriela