HomePage Inapoi
Denumirea Mănăstirea "Pogorârea Sf. Duh, Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil" Agafton
Denumire alternativă Mănăstirea Agafton
Parohia Parohia Mănăstirii Agafton
Datare 1740
Tip Mănăstire
Cultul ortodox
Localizare pe hartă Localizează pe harta României
Judeţ Botoşani
Localitate AGAFTON
Comuna CURTEŞTI
Adresa 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 4- 5, 7, 8, 10, 11, 19, 20, 46, 54
Protopopiat Protopopiatul Botoşani
Episcopie/Arhiepiscopie Arhiepiscopia Iaşilor
Mitropolie Mitropolia Moldovei şi Bucovinei
Cod oficial LMI 2004 BT-II-a-B-01947
Descriere Ansamblul Mănăstirii Agafton este alcătuit din următoarele 6 obiective: Biserica "Pogorârea Sf. Duh" - datând din perioada 1840-1843; Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" - datând din anul 1747; 54 case (chilii) mănăstireşti - datând din secolele XVIII-XIX; 5 fântâni; 2 anexe gospodăreşti - datând din anul 1670; turnul clopotniţă - datând din secolele XVIII-XIX. Mănăstirea Agafton a suferit intervenţii între 2001-2004. În perioada 1729-1740 pustnicul Agafton (de la numele căruia provine şi denumirea mănăstirii) a întemeiat aici o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Voievozi", biserică care a fost confecţionată din bârne groase de stejar. Schitul întemeiat de Agafton a fost obşte de călugări până la începutul secolului al XIX-lea, pentru ca mai apoi, prin anul 1814, în timpul mitropolitului Veniamin Costachi să fie transformat în mănăstire de călugăriţe, "unde au strălucit prin evlavie fiicele şi văduvele boierilor de altădată, precum şi toate acele fiice din popor ce au căutat o viaţă de linişte şi reculegere", după cum relatează autorul singurei monografii cunoscute a mănăstirii, Al. H. Simionescu. Biserica de lemn are formă de navă, cu un mic turn în formă octogonală deasupra naosului. Pictura bisericii este în frescă, fiind realizată de pictorul ieromonah Vartolomeu Dolhan în anul 1956. În jurul bisericuţei se află cimitirul călugăriţelor şi al călugărilor de demult. Aici se află şi mormintele celor trei mătuşi după mamă ale poetului Mihai Eminescu: Sofia, Fevronia şi Olimpiada Iuraşcu, ultima dintre ele fiind, pentru o vreme, stareţă a mănăstirii. Tradiţia povesteşte că de multe ori în copilăria sa, poetul Mihai Eminescu venea pe jos, din Ipoteştiul său natal pentru a-şi vizita mătuşile. În decursul timpului, acest sfânt lăcaş a cunoscut o amplă dezvoltare. Prin poziţia sa, mănăstirea a atras întotdeauna pe lângă pelerinii care veneau pentru închinare şi rugă şi o seamă de personalităţi cum ar fi: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Enescu ş.a. Mănăstirea era renumită prin atelierele sale manufacturiere, specific monahale: ţesătorie covoare, broderie, croitorie, tricotaj etc. În anul desfiinţării (1959), aici vieţuiau peste 300 călugăriţe care locuiau în case asemănătoare celor de la Mănăstirile Văratec şi Agapia. Prin Decretul 410/1959, Mănăstirea Agafton a fost desfiinţată abuziv. Aici a fost organizat, în baza Decretelor După Revoluţia din decembrie 1989, în luna martie 1991 Mănăstirea Agafton a fost reînfiinţată, timp de mai mulţi ani Mitropolia Moldovei şi Bucovinei judecându-se cu autorităţile de stat pentru recuperarea drepturilor de proprietate. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 6341/28 octombrie 1994 a Judecătoriei Botoşani şi prin Decizia nr. 996/19 octombrie 1995 a Curţii de Apel Suceava, irevocabilă, s-a restabilit şi reactivat Mănăstirii Agafton dreptul de proprietate asupra terenurilor şi căsuţelor (chiliilor) călugăriţelor.
Clerici Monahia-Stareţă Hriţuc Ambrozia
Lăcaşuri de cult din România; Mănăstirea Pogorârea Sf. Duh, Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil Agafton; Mănăstirea Agafton; ; 1740; 1740; ; Mănăstire; ortodox; Orthodox; orthodoxe; AGAFTON; CURTEŞTI; Botoşani; Protopopiatul Botoşani; Arhiepiscopia Iaşilor; Mitropolia Moldovei şi Bucovinei;