| Denumirea |
Biserica "Înălţarea Domnului" |
| Parohia |
Parohia Satu Nou |
| Datare |
1863
|
| Tip |
Biserică |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Constanţa |
| Localitate |
SATU NOU |
| Comuna |
OLTINA |
| Protopopiat |
Protopopiatul Constanţa |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Tomisului |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Cod oficial LMI 2004 |
CT-II-m-A-02915 |
| Descriere |
Biserica de lemn din Satu Nou, cu hramul Înălţarea Domnului a fost edificată în anul 1863. Pentru construirea bisericii s-a utilizat aceeaşi tehnică constructivă ca şi pentru bisericile din localităţile învecinate Strunga şi Izvoarele, pereţii fiind realizaţi din gard de nuiele acoperit de chirpici. Pentru valoarea ei istorică şi arhitectonică biserica din Satu Nou, comuna Oltina a fost înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul: CT-II-m-A-02915. Biserica a fost ridicata in 1863 din paiantă şi scândură. Despre localitate, tradiţia locului spune că satul şi-a luat numele actual de la faptul că la un moment dat, satul a fost mutat în actuala locaţie pentru a scăpa de o epidemie care ameninţa localitatea. Aceeaşi tradiţie locală, despre biserica satului spune că a fost construită de un meşter turc. Informaţii exacte despre meşterul care a lucrat edificiul nu se regăsesc în biserică dar uşile împărăteşti poată inscripţia ce datează biserica. Aceasta este: "Ctit(o)r 1863 Matiu Nicolaevici, soţia lui Caterina şi cu fii lui Dimitr, Nicolai, Teodor de la Silistra".
Sub aspect planimetric, biserica se prezintă sub formă dreptunghiulară, absida altarului, după spaţiile dedicate proscomidiarului şi diaconiconului având o formă decroşată, semicirculară. Pereţii, construiţi din nuiele şi acoperiţi cu pământ sunt tencuiţi în interior şi în exterior, excepţie făcând latura de sud a bisericii care este acoperită cu scânduri. Întrarea în biserică se face prin latura de vest, în axul bisericii după ce se parcurge pridvorul deschis. Spaţiul interior este împărţit în încăperile bine cunoscute. Pronaosul este despărţit de naosul bisericii printr-un perete de şipci de lemn ce permite audierea slujbei religioase. Iconostasul desparte naosul de altarul bisericii. Dacă în exterior, biserica este adăpostită sub un acoperiş scund, unic pentru tot edificiul din olane, în interior pronaosul este tăvănit. O altă situaţie se întâlneşte în naos şi altar unde o boltă care nu acoperă în întregime lăţimea bisericii acoperă cele două încăperi. Datorită lăţimii bisericii şi a materialelor din care sunt realizaţi pereţii, bolta este mai îngustă şi este sprijinită pe stâlpi din lemn. În urma alegerii unei astfel de soluţii constructive, spaţiile laterale ale naosului, proscomidiarul precum şi diaconiconul sunt tăvănite. Aşezată într-o coastă de deal, mica bisericută veghează asupra unor monumente funerare din piatră. În depărtări, apele lacului Oltina se pot vedea. Alături de biserică se află şi clopotniţa care adăposteşte clopotele şi toaca bisericii. Aceasta din urmă poartă înscris anul 1868. |
