| Descriere |
Schitul Cioclovina de Sus este unul dintre cele doua schituri aflate putin mai sus de Manastirea Tismana, comuna Tismana, judetul Gorj. Din cele mai vechi timpuri ale crestinismului, unii calugari traiau in manastiri, cenobitice, cu viata de obste, altii insa, pentru mai multa zdrobire a vrajmasului mantuirii si pentru o mai mare curatie a sufletului, se retrageau in pustietatile cele mai adanci, unde traiau in singuratate prin pesteri, si in lipsurile cele mai grozave, aproape ca fiarele salbatice.
Astfel de eremiti sau pustnici se aflau si-n marile paduri ale Tismenii. Paul de Alep ii mentioneaza in descrierea sa, zicand: „Pe dealurile inconjuratoare vietuiesc mai multi calugari piosi, cari vin la biserica in anumite timpuri ca sa primeasca Sfintele Taine. Vestindu-li-se sosirea Patriarhului Macarie, ei alergara la el ca sa primeasca iertarea pacatelor." Aceste retrageri de bunavoie in locuri mai pustii mai departate de zgomotul lumii, dadeau nastere la intemeiere de schituri, mai ales cand eremitul era vestit prin fapte bune.
Manastirea Sfantului Nicodim, ca izovr al unui monahism autentic, isihast si pustnicesc, a izvorat o serie de mari nevoitori si tainice schituri. Unele schituri au provenit din roirea calugarilor care, in cautare de locuri pustii, prielnice sihastriei, paraseau incinta manastirii si-si formau chilii izolate, precum sunt cele doua Schituri de pe masivul Cioclovina. Alte schituri au luat nastere ca urmare a evlaviei boierilor vremii, care au fost ulterior inchinate Manastirii Tismana: Gura Motrului, Cerneti, Topolnita, Valea cu Apa. Unele dintre ele au ajuns, mai apoi, mari manastiri.
Odinioara, aici erau ingrijiti cei bolnavi de ciuma; ingrijitorii acestora, numiti "ciocli", au dat numele intregii zone. O alta erminie a numelui locului este aceea care intemeiaza cuvantul pe doua cuvinte de origine turceasca, imprumutate insa de calugarii sarbi din aceasta zona: "cioc", care inseamna "mult", si "lovina", care inseamna "vanat", prin urmare ar insemna "mult vanat, multe animale".
Muntele Cioclovina se afla pe sine lacas neincetatelor rugaciuni ale unor suflete sihastre. Pe la inceputul secolului al XVIII-lea, din cauza razboaielor dintre turci si austrieci, pustiindu-se Manastirea Tismana, calugarii s-au risipit fiecare incotro a putut. Unii calugari fiind sarbi au trecut in tara lor, iar calugarii romani s-au afundat in padurile adanci ale muntilor Cioclovinei. Cele doua schituri de aici, care au constituit cetatea de rezistenta a pandurilor lui Tudor Vladimirescu, se afla intr-o zona greu accesibila, dar deosebit de pitoreasca.
Din apropierea Manastirii Tismana este intru totul de pretuit un urcus pana la schiturile de pe Cioclovina. Odata pornind la drum, prima sihastrie a Manastirii Tismana, Schitul Cioclovina de Jos, isi asteapta deja rugatorii. Dupa aproximtativ 4-5 kilometri de mers pe cararile racoroase de munte se afla Schitul Cioclovina de Jos, ridicat in ajurul anului 1660, avand hramul Sfintii Voievozi, adica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Urmand o poteca marcata cu triunghi rosu, pana la acest schit se face in jur de o ora si jumatate, maxim doua.
De la Cioclovina de Jos, dupa vreo trei kilometri de mers prin padure apare Schitul Cioclovina de Sus, acesta avand hramul Sfantul Prooroc Ilie (dupa ctitorie) si Schimbarea la Fata. Sihastria din varful masivului Cioclovina, ridicata in anul 1714, pare infipta in stanca; aceasta duce pelerinul cu gandul la "casa a carei temelie este puternic infipta pe stanca", de care vorbeste Hristos. Nici vremea si nici anii nu au reusit sa inlature acest locas de isihie; tot asa si sufletul zicit pe temelia pusa de Hristos, nimic nu il poate clinti.
Schitul Cioclovina de Sus - scurt istoric
Schitul Cioclovina de Sus, cocotat la altitudinea de 970 de metri, pe impadurita Cioclovina, este ctitoria serdarului Cantacuzino, el fiind ridicat in anul 1714. Intre ctitorii acestuia este mentionat, alaturi egumenul Nicodim, serdarul Patru Obedeanu, vel serdar in vremea lui Stefan Voda Cantacuzino. Pe la inceputul secolului XX, doar deasupra usii interioare, se vedea o inscriptie in piatra, ramasa acolo ca prin minune: "Aceasta biserica facut-au Nicodim egumenul dimpreuna cu jupan Patru Obedeanu, sardar in zilele lui Stefan Voda, luna octombrie, ziua 20, anul 1714." |
