| Denumirea |
Mănăstirea "Sfânta Treime" Cozia |
| Denumire alternativă |
Mănăstirea Cozia |
| Parohia |
Parohia Mănăstirii Cozia |
| Datare |
1386-1390
|
| Tip |
Mănăstire |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vâlcea |
| Localitate |
CĂCIULATA, oraş CĂLIMĂNEŞTI |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Râmnicului |
| Mitropolie |
Mitropolia Olteniei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VL-II-m-A-09697 |
| Descriere |
Mănăstirea Cozia a fost ridicată de Mircea cel Bătrân între 1386-1390. A fost inaugurată la 18 mai 1388, prin hrisovul voievodului Mircea cel Batrân care spunea: „...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimăneşti pe Olt, care a fost înainte satul boierului domniei mele Nan Udobă”. Hrisovul este şi actul de atestare a localităţii Călimăneşti (judeţul Vâlcea). Pictura interioară a fost făcută între anii 1390 - 1391. Mircea cel Bătrân s-a preocupat permanent de înzestrarea şi înfrumuseţarea mănăstirii prin întărirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate şi moşii. De asemeni îi va da dreptul de exploatare a sării din salinele de la Ocnele Mari. Mănăstirea avea robi ţigani care erau folosiţi atât la exploatarea sării, cât şi la spălarea nisipurilor aurifere de pe Olt şi Valea lui Stan de pe Lotru. Lăcaşul de cult a primit donaţii din partea domnitorilor care au urmat. Astfel, până la 1500 sunt date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii întăresc posesiunile sale. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost reparată şi renovată de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brâncoveanu. Ultima renovare şi consolidare s-a făcut între 1958 - 1959 de către guvernul României la intervenţia patriarhului de atunci, Justinian Marina. De remarcat că în timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fântâna care-i poartă numele, iar între 1512 - 1521 s-a refăcut pictura. Constantin Brâncoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, în cunoscutul stil numit după numele său „brâncovenesc”. Cele două biserici, biserica mare şi biserica bolniţă au fost restaurate în 1985 respectiv 1986. Aici a slujit renumitul preot Radu Şapcă, participant la revoluţia de la 1848 din Ţara Românească. Mănăstirea Cozia a constituit şi un important centru de cultură românească. Prin hrisoavele domneşti 1415, 1419, 1436, 1448, se atestează că aici funcţiona o „şcoală mănăstirească” încă din 1415. Mardarie Cozianul alcătuieşte la 1696, Lexiconul slavo-român necesar şcolii. În corpul de clădiri de pe latura estică a fost amenajat un muzeu în care sunt expuse monede, tipărituri vechi, obiecte si podoabe de cult, printre care se pot menţiona: epitaful din 1396, o Evanghelie din 1644 (tiparită de mitropolitul Varlaam), Psaltirea în versuri a lui Dosoftei - 1673, un anteriu al preotului Radu Şapca, pe care Cuza l-a numit aici curator-civil. Aşezământul monahal a fost restaurat in întregime între anii 1958-1962, când s-au consolidat chiliile şi cele două paraclise. Lucrările de restaurare au continuat şi după 1970, când s-a introdus încălzirea centrală, iar biserica a fost acoperită cu tablă de aramă. După cum menţionează documentele vremii, începând cu anul 1415, la Cozia a funcţionat până în secolul al XVIII-lea o şcoală mănăstirească. Din secolul al XIV-lea Cozia devenea unul dintre cele mai importante centre culturale. |
| Clerici |
Arhimandrit-Stareţ Androne Vartolomeu; Ieromonah-muzeograf Luca Veniamin Vasile
|
