| Denumirea |
Biserica de lemn "" |
| Denumire alternativă |
Biserica Chicirea-Leurda |
| Parohia |
Parohia Chicirea Leurda-Igoiu |
| Datare |
1817-1818
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Vâlcea |
| Localitate |
IGOIU |
| Comuna |
ALUNU |
| Protopopiat |
Protoieria |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Alba Iuliei |
| Mitropolie |
Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului |
| Descriere |
Biserica de lemn din Chicirea-Leurda se află izolată şi părăsită într-un cimitir vechi dintre cătunele Chicirea şi Leurda în satul Igoiu, judeţul Vâlcea. Biserica a fost adusă şi refăcută pe locul ei de azi în anii 1817-1818. Se distinge prin structura butei, bine păstrată, şi luminatorul din altar, care indică o vechime mult mai mare. În Igoiu a existat un puternic centru de pietrari, ale căror cruci sunt împrăştiate prin cimitirele şi răspântiile satelor din zona Vâlcii. Anul ridicării bisericii pe locul actual a fost însemnat în dreapta intrării după socoteala erei bizantine: „Leat 7327”, adică anii 1817-1818 ai erei noastre. Această datare este reluată şi pe crucea bisericii, într-o pisanie mai lungă, scrisă în slova veacului XIX, într-o grafie chirilică caracteristică pietrarilor. Pisania se poate citi aproape în întregime astfel: „Această cruce sau rădic[a]t de robi lui Dmnzu titori sfintei biserici aceştia ce să prăznueşte hramu sfântului mucenicu Dimitr[i]e i şi al cuviosăi Paraschev[e], Pomeni G[ospo]di Dumitru Diaconu, Stanca Dec[a]onia[sa], Radu Diac[o]nu, Para[schiva] De[a]conia[sa], Costandina, Costandin, Răduţ, Florin fecior lui Lăpădat Vălianu, Ighianu, Ionu. 7327 Dumitru Dia[conu], Io[a]na de[aconiţa] Costandin, Floria i[e]r[ei]ţ[a], Nicolaie, Ionu ereu, Dumitru, Dia[conu], Stanca De[a]co[niţa], Gheorghe Rada, Stana, Dum[i]tru meşteru, Iona, Costandin Iona. Ce au făcut sfănta biserică cu totă cheltuiala lor să le fie pomenire în viac Pomeni G[ospo]di, Lăpădat, Mărica, Ionu, za precestanie,[1] Costandina, Lăpădatu, Păunu, Anghelu, Măriia, Iona, Constandinu, Magdalina, mo[nahia], Dumitru, Ilina, Pătru, A[s]priţa, Dumitru, Ilinc[a], Pătru, Opria, Ilinca, Ionu.” Datarea de la intrarea în biserică şi de pe crucea bisericii surprind, desigur, o rectitorire a bisericii deoarece biserica păstrează semne de mutare şi o fereastră luminator ce este caracteristică bisericilor de lemn din veacul al XVII-lea şi de la începutul veacului următor. O inscripţie pe peretele de sud al naosului, din anul erei bizantine „7293” şi al erei noastre „1785”, întăreşte certitudinea că lăcaşul are o vechime mai mare decât cea înscrisă la intrare. |
|
|
