HomePage Inapoi
Parohia Parohia Evanghelică C.A. Biertan
Datare 1490-1516
Tip Biserică
Cultul evanghelic C.A.
Localizare pe hartă Localizează pe harta României
Judeţ Sibiu
Localitate BIERTAN
Comuna BIERTAN
Adresa Piata 1 Decembrie 1918 2
Mitropolie Biserica Evanghelică C.A.
Cod oficial LMI 2004 SB-II-m-A-12328.01
Descriere Cea dintâi atestare documentara a localităţii datează din 1283. În 1397 Biertan a fost denumită "oppidum"- burg, iar în 1418 regele a dăruit localităţii "dreptul de sabie" ("ius gladii"). Biserica este menţionată pentru prima oară în anul 1412, fiind ridicată pe ruinele unui edificiu mai vechi. Biserica în stil gotic târziu, constituind inima oraşului, a fost construită în primul sfert al secolului XVI. Din acea perioadă s-au păstrat câteva inscripţii. Anul 1552 este înscris pe o inscripţie votivă deasupra arcului de triumf, în timp ce anul 1523 este incizat pe una din stranele corului. Aceste două date marchează probabil sfârşitul lucrărilor de construcţie a bisericii. Biserica a suferit anumite transformări şi adăugiri în următoarele secole (uşile de la nord şi de la sud în stil baroc, tribuna orgii şi baldachinul amvonului). Trebuie remarcat, totuşi, că interiorul este foarte unitar din punct de vedere stilistic, dat fiind că piesele principale ale mobilierului şi sculpturile în piatră datează din aceeaşi perioadă cu arhitectura (amvonul din 1518, masa de altar din 1483-1515, stranele din 1516-1523, cristelniţele aparţin goticului târziu etc.). Sunt cunoscute câteva nume ale meşterilor care au lucrat aici: Ulrich din Braşov – tăietor în piatră, Johannes Reichmuth din Sighişoara. Cea mai cunoscută personalitate este preotul Johannes, al cărui nume sau iniţială apare în mai multe colţuri ale interiorului bisericii. Fortificaţiile sunt mai vechi decât biserica. Pot fi observate mai multe stadii ale construcţiei: prima incintă, datând din secolul al XIV-lea, cea de a doua din aproximativ aceeaşi perioadă cu biserica şi cea de-a treia din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Denumirile turnurilor de apărare ale incintelor fortificate sunt menţionate în planul general. Biserica este menţionata pentru prima oara în anul 1412, fiind ridicata pe ruinele unui edificiu mai vechi. Poarta sacristiei, împodobita ea însăşi cu intarsii si înzestrata cu un sistem ingenios de închizători - realizare remarcabila a meşterilor medievali - constituie o piesa de o valoare particulara. În 1900 ea a fost expusa la Paris, în cadrul unei expoziţii internaţionale. Cele şapte covoare din Asia Mica, alte ţesături incluzând steagurile breslelor, cristelniţele si uşile de la nord, sud si vest, constituie, de asemenea, piese inestimabile.