| Denumirea |
Biserica "Sf. Nicolae" |
| Parohia |
Parohia Ortodoxă Română Ribiţa |
| Datare |
cca. 1417
|
| Tip |
Biserică |
| Cultul |
ortodox |
| Localizare pe hartă |
Localizează pe harta României |
| Judeţ |
Hunedoara |
| Localitate |
RIBIŢA |
| Comuna |
RIBIŢA |
| Protopopiat |
Protopopiatul Brad |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Aradului |
| Mitropolie |
Mitropolia Banatului |
| Cod oficial LMI 2004 |
HD-II-m-A-03431 |
| Descriere |
Este unul dintre cele mai valoroase monumente de artă românească, necesită restaurarea picturii. Este vorba despre o biserica, construita in anul 1414, care este inscrisa in Patrimoniul European al Monumentelor Istorice, ctitoria cnezilor ribiţeni Vladislav si Miclăuş. A fost ridicată la 1417 de Jupânul Vladislav, jupâniţa Stana, fiul, fratele său jupânul Măclăuş şi cu jupâniţa lui Sora, Popa Dragoşin. Biserica are înfăţişarea modestă şi armonioasă a unei ctitorii de ţară. Biserica din Ribiţa este alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară, încheiată spre răsărit de absida altarului de plan pătrat. O nişă adâncită în pere tele nordic ţine loc de proscomidiar. Altarul este boltit în semicilindru (uşor frânt) dispus axial. Nava a fost iniţial tăvănită, ulterior (probabil în secolul XIX) a fost acoperită cu trei bolţi de tipul cu dublă curbură separate cu arce dublou care se descarcă pe pile plate de cărămidă adosate pereţilor. Odată cu construirea bolţilor de cărămidă au fost lărgite şi ferestrele care la origine au avut ancadramente de piatră profilată. În prezent singurul ancadrament original este păstrat de mica fereastră circulară de pe latura sudică a altarului. Având o profilatură tipic gotică, el este prevăzut cu o cruce centrală alcătuită din două baghete de piatră care se intersectează lăsând la mijloc o deschidere circulară. Tîmpla de zid, cu trei deschideri a fost construită mai târziu, de presupus odată cu boltirea navei. Pe latura de vest se înalţă turnul-clopotniţă, o prismă pătrată cu trei nivele: parterul boltit în semicilindru dispus axial, etajul I este tăvănit şi are două deschideri către navă, asemenea unei galerii, etajul II, care se deschide către căprioreala acoperişului, are pe fiecare latură câte o largă fereastră de sunet, un arc semicircular. Portalul de intrare, situat pe latura vestică a turnului-clopotniţă, este din piatră cu profilatură de tip gotic : câte trei rânduri pe montanţi şi câte două pe arcul de acoladă. Materialul de construcţie este piatra brută, la muchiile zidurilor fiind folosite şi blocuri de piatră făţuită pentru regularizare. Un desen din secolul XVIII înfăţişează pe latura vestică a turnului-clopotniţă un mic pridvor cu cosoroabe şi stâlpi de lemn, la vremea respectivă întregul edificiu fiind acoperit cu şindrilă. În secolul XIX pridvorul de lemn a fost înlocuit cu o tindă de zid. În altar pe peretele de răsărit, de-o parte şi de alta a ferestrei axiale, se află doi îngeri diaconi (figuri parţial acoperite cu var) lăsând să se presupună că deasupra ferestrei sau poate în glaful acesteia a fost reprezentat Iisus prunc în potir, ca simbol al jertfei euharistice. Capul îngerului reprodus oferă un admirabil exemplu de interpretare originală a modelelor bizantine de epocă: ovalul pur al feţei, nasul prelung, ochii mari şi adumbriţi de tristeţe, pieptănătura elenistică. Desenul este deopotrivă ferm şi sensibil, iar modelul cromatic, care urmăreşte cu o fidelă tandreţe formele, vădeşte o îndelungă experienţă a picturii. În nava bisericii, pe peretele nordic se păstrează un fragment din compoziţia Sfântul Gheorghe în luptă cu balaurul şi figurile sfinţilor regi unguri Ştefan şi Emeric (Ladislau a fost acoperit de pila de cărămidă care susţine bolta). Reprezentarea Sfântului Gheorghe călare, în naosul bisericii constituie un arhaism iconografic de obârşie cappadociană. Pe peretele sudic al naosului se află tabloul votiv, compoziţie de mare frumuseţe şi destul de bine păstrată. Decupate pe un fond ocru, figurile care alcătuiesc ansamblul votiv sunt următoarele: Sfântul Nicolae, lângă care se află fratele său Miclăuş şi o lungă inscripţie pictată. În extremitatea vestică a acestui perete a fost degajată de sub var o frumoasă figură de sfânt, detaliu din compoziţia iconografică Schimbarea la faţă. |
