| Denumirea |
Biserica de lemn "Sf. Voievozi", Biserica "Sf. Împăraţi Constantin şi Elena" a fostului Schit Mălineşti |
| Denumire alternativă |
Biserica Mănăstirii Mălineşti |
| Datare |
1826; rep. 1925, 1928, 1995 - 1997 (căptuşită cu şindrilă, faţade)
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Judeţ |
Vaslui |
| Localitate |
GÂRCENI |
| Comuna |
GÂRCENI |
| Protopopiat |
Protoieria Vaslui |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Huşilor |
| Mitropolie |
Mitropolia Moldovei şi Bucovinei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VS-II-m-B-06799 |
| Descriere |
Ctitorita în 1826, de obstea de monahi, lânga biserica veche a schitului din 1762. Lucrarile au fost executate de mesterii Gheorghe si Teodor. Schitul din secolul al XVIII-lea a fost întemeiat de ieromonahul Nicodim Hudici din Gârceni. Pe lânga schit a functionat o scoala de cântareti bisericesti, care si-a încetat activitatea dupa secularizarea averilor manastiresti din 1863. Deposedat de cele doua mosii din jur, Gârcenii si Marmurenii, care îi asigurau existenta, schitul s-a desfiintat. În 1925, a fost redeschis, prin stradania episcopului Husilor, Iacov Antonovici, cu sprijinul moral si material al generalului Constantin Prezan si al sotiei sale, Olga, care îsi stabilise resedinta în satul vecin, Schinetea. Cu aceasta ocazie, biserica si chiliile au fost renovate în 1928. Schitul de maici se întretinea din venituri proprii, realizate din exploatarea celor 7 ha teren arabil si 30 ha de padure, la care se adaugau sumele provenite din vânzarea produselor realizate în atelierele proprii. În cadrul schitului functiona o tesatorie de pânzeturi si covoare. În 1936, razboaiele traditionale de tesut au fost înlocuite cu razboaie mecanice, cu sprijinul maresalului Constantin Prezan. În 1959 schitul a fost din nou desfiintat, iar biserica a devenit de enorie, filiala a parohiei „Sf. Nicolae” din Gârceni. În 1995, asezamântul monahal a fost reactivat ca manastire de calugari, în interiorul incintei construindu-se un paraclis si chilii, oferindu-se spatii de masa si cazare. Biserica are plan triconc, cu turn clopotnita pe pridvor si doua turle de sectiune octogonala pe naos si altar, intrare sud. Este durata din bârne de stejar, încheiate „în cleste”, pe fundatii de piatra si talpoaie de lemn, acoperis în patru ape. Fatadele au fost captusite cu sindrila dupa 1995. Bolti octogonale pe naos si altar cu nervuri simple. Trecerea din pronaos în naos este marcata de doi stâlpi despartitori (initial patru), pe care se sprijina o grinda, decorata în acolada. În pridvor, deasupra portalului, crestat în acolada, se afla pisania, sapata în grinda, cu litere chirilice. Se pastreaza iconostasul din secolul al XIX-lea, lemn, sculptat, pictat în tehnica ulei. Fondul de carte veche, cu însemnari din secolele XVIII-XIX, se afla la Muzeul Eparhial din Husi. |
