| Denumirea |
Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului a fostei mânăstiri Moisei |
| Denumire alternativă |
Biserica de lemn ortodoxă ucraineană, Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" a fostei mănăstiri "Izvoru Negru" |
| Datare |
cca. 1600
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Judeţ |
Maramureş |
| Localitate |
MOISEI |
| Comuna |
MOISEI |
| Adresa |
203 |
| Protopopiat |
Protopopiatul Ortodox român Vişeu |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Maramureşului şi a Sătmarului |
| Mitropolie |
Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului |
| Cod oficial LMI 2004 |
MM-II-m-A-04599.01 |
| Descriere |
Biserica de lemn ortodoxă ucraineană a fost ctitorită în 1600 (1672) de către Sava Brancovici, Mitropolitul Transilvaniei şi de Arhimandritul Mihai. Tradiţia povesteşte că un fecior, trimis de părinţi să îşi caute o soţie, trece în Bucovina, unde se călugăreşte. Părinţii, disperaţi, l-au aşteptat pe locul unde fiul lucrase ultima dată, au pus o cruce, se rugau şi cântau. Odată a apărut în acel loc icoana Maicii Domnului şi oamenii au auzit sunt de clopot, în adâncuri. Părinţii băiatului, fiind bogaţi, au clădit acolo o mânăstire şi au cerut călugări. Venit să ceară milă pentru o mânăstire din Bucovina, cel dintâi călugăr al aşezămâtului este chiar fiul cel aşteptat, pe care mama sa îl recunoaşte. Datele din arhiva vicariatului plasează zidirea mânăstirii la 1600. La 1672 este sfinţită de Mitropolitul Transilvaniei Sava Brancovici, ocazie cu care este înfiinţată şi o fundaţie, menită să instruiască deieci cantori şi docenţi (învăţători). Actul a fost întărit de Congresul Comitetului Sighet, la 10 august 1694. În 1747 mânăstirea primeşte o donaţie. În 1777 nu avea călugări, iar bunurile erau administrate de ctitori. De la 1787 a fost slujită de preoţi de mir. În 1904 începe construirea unei biserici din piatră şi căşii cu 7 încăperi (Petru Mihali preot). În 1933 a fost redată călugărilor bazilitani, care au mai zidit o clădire cu 10 încăperi, pentru găzduirea vizitatorilor şi mai ales a preoţilor veniţi în pelerinaj. Meşterii sunt necunoscuţi. Pe peretele exterior de S este o inscripţie, indescifrabilă. Biserica este amplasată în curtea unui ansamblu. Aici este o biserică nouă de piatră, o casă de locuit, fosta mânăstire, cu mai multe săli mari de mese. De-a lungul gardului este un umbrar construit din lemn. Biserica mânăstire este pe un câmp liber, vizibilă din toate părţile. Pe o fundaţie cu soclu înalt de piatră, stau zidurile din bârne de brad cioplite. Planul este simplu, alcătuit din pridvor, pronaos, naos şi altar. Intrarea în pridvor se face lateral, pe câteva trepte. Intrarea în pronaos este pe latura mică, în axul bisericii. Pronaosul, fără ferestre, are planşeul drept. Naosul are patru ferestre şi o boltire cilindrică, cu o deschidere mai mică decât nava. Două uşi asigură accesul spre altarul pentagonal, cu trei ferestre. Şarpanta este într-un singur corp pe toată biserica, cu înveliş de şiţă. Pe peretele de S în exterior, este aplicat un apărător învelit cu şiţă, cu spaţiu gol pentru ferestre şi o inscripţie gravată în zid. Turnul de deasupra pronaosului este mic, de secţiune octogonală, fără balcon şi are două ferestre. Fundaţia este de piatră şi mortar, var, nisip, cu piatră aparentă. Zidul portant din bârne de brad cioplite este îmbinat simplu la colţuri. Pronaosul are planşeu drept de scândură, pe ziduri se reazemă talpa care susţine construcţia turnului, făcută din grinzi. Podeaua este de scândură. Încă din anul 1962 de când datează fişa din arhivă, biserica părea a fi nefolosită de câteva decenii bune. La acel moment se recomanda restaurarea podelei pe o porţiune de 5 mp. |
