| Denumirea |
Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" |
| Datare |
1755-1756
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Judeţ |
Vâlcea |
| Localitate |
BUDURĂŞTI |
| Comuna |
STOENEŞTI |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Râmnicului |
| Mitropolie |
Mitropolia Olteniei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VL-II-m-B-09691 |
| Descriere |
Biserica de lemn din Budurăşti se află într-o stare avansată de ruină în localitatea Budurăşti, judeţul Vâlcea. Biserica a fost ridicată în anii 1755-1756 şi poartă hramul "Cuvioasa Paraschiva". Se distinge prin pisania cu numele ctitorilor şi a meşterului, numeroase inscripţii, sculpturi decorative în grinda tirant şi la console, precum şi prin imaginea învăţătorului pictat în portul local de epocă. Momentul ridicării bisericii a fost însemnat peste intrarea în naos, în anul vechii ere bizantine 7264, adică 1755-175656 de la naşterea lui Cristos, după cum consemnează textul pisaniei: „Cu ajutorul lui Dumnezău sau zidit din temelia sa această sfă[n]tă beser[e]că din îndemnaria părintelui Clemnte monah. Au ajutat cu ce au putut iar mai mult ostenială Ianea tâmplariul cu meşterul lemnului pre cum să vede cu împreun[ă] cu toţi săteani[i] budurăşti Ion Dima, Mihai Grigore, Ion Gheorghe Răducan şi sau zidit în hramul preapodomni Paraschive pentru ca să fie vecinica pome[ni]re leat 7264 i pisa Radu Dan”. Pisania, redactată cu slovă frumoasă incizată în lemnul portalului, cuprinde date preţioase despre ctitori, îndemnător şi nu mai puţin despre meşterul acestei biserici. Altfel decât în zilele noastre, biserica aceasta a fost în vremea ei o adevărată bijuterie pe plaiurile Vâlcene, spre mândria tuturor celor implicaţi şi în recunoştinţa celor ce s-au rugat în ea.
Pe peretele de sud apare zgâriat anul 1794, al cărui semnificaţie nu o cunoaştem dar care poate indica momentul unei necesare acţiuni de întreţinere. Demnă de consemnat este crucea de piatră din faţa bisericii pe care se pot citii următoarele date: „Ridicatusau această sfăntă cruce de robu lui D[u]mnezeu Dima Tănase, ereu Grigore, Nicolae erodiacu 1832”.
Pridvorul de zid, care stă să cadă peste cimitir, este adaus în decursul secolului 19, poate chiar în 1855, an scobit în peretele de miazăzi împreună cu însemnarea: „1855 mai 15, sau lucrat din pod la deal iar sfârşit ...”. Odată cu ridicarea pridvorului au fost probabil tencuiţi şi pictaţi pereţii exteriori, în încercarea de a imita o biserică de zid. Din pictura exterioară se distinge tabloul învăţătorului de pe peretele sudic al altarului cu indicarea scrisă în litere latineşti: „Costantin fiu lui Radu ... învăţător”. Un an care sugerează alte lucrări de renovare, probabil la acoperiş, apare pe leţul streaşinei peste intrare: „1880 decemvrie 16”. |
