| Denumirea |
Biserica de lemn "Sf. Nicolae" |
| Datare |
1792
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Judeţ |
Vâlcea |
| Localitate |
CETĂŢEAUA |
| Comuna |
SUTEŞTI |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Râmnicului |
| Mitropolie |
Mitropolia Olteniei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VL-II-m-B-09715 |
| Descriere |
Biserica de lemn din Cetăţeaua, Vâlcea se află în localitatea Cetăţeaua, judeţul Vâlcea. Biserica a fost ridicată în anul 1792 şi poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Se distinge prin pisania cu numele ctitorilor, numeroase inscripţii, şi prin sculpturi decorative. Anul ridicării bisericii a fost însemnat peste intrarea în biserică şi în pisania din dreapta. Textul pisaniei, scrisă în slova veacului XVIII, într-o grafie chirilică caracteristică dulgherilor, oferă o întâlnire cu farmecul limbii române vechi. Pisania se poate citi aproape în întregime astfel: „ E pisanie acest sfănt lăcaşi, bisearica ce să prăznuiaşte întru hramu sfăntului e Nicolae, ot Cetăţa, sau zidit de robul lui D[u]mnezău Părvu, i A[n]drei ereu, Ionaşcu ereu, i cu toţi fraţi miei 9, catana Nistorescu St[an]cu ... fost om de patruzăci de ani născut în luna lui otovrie în şaptesprezeace zile, soţia lui Păuna, în zilele lui Ion Alăsandru Costandin Moruzu vodă, în luna lui noevrie 25 sau zidit 7300, leat 1792”. Anul construcţiei este redat atât în era bizantină 7300 cât şi în anul erei noastre 1792. Îngrijirea bisericii din timp în timp în decursul secolului XIX a fost de asemenea însemnată în pisanii pe peretele de la intrare. În stânga intrării stă înscris: „ E pisanie ace[a]st[ă] sf[ă]ntă şi D[u]mnez[ă]iască biserică, lăcaşu lui D[u]mnezău, hramu sf[ă]ntului Nicolaie şi acest sfăn[t] lăcaşi sau ridicat pe t[e]melie de robi lui Dumnezeu Florea Dumitrana, Măria i Gheorghe [e]reu, Rada er[e]iţa, M[i]halcea Dumitrana, Radu ereu, Sada er[e]iţa, Costandin Gheo[r]ghiţă, Mărin, Maria, Iordache Safir, Stan deaconu satulu[i], Filip Păuna, Dumitru Manole, în zilele domnului ... Alisandru Dumitru Ghiga voevod, 7349 luna lui a[u]gust 20, 1840.” Aşadar biserica a suferit în 1840 o reparaţie semnificativă la temelie şi, după cum se poate deduce din următoarea pisanie, la acoperiş. Peste intrare există o a treia pisanie cu următorul cuprins: „ E pisani[e] acestui lăcaşi şi sf[ă]ntă şi Dumnezăiască biserică de a treia coperiş cu leatu 1865 în 4 martie cu hramu sfi[n]tulu[i] Nicolae de robu lui Dumnez[ă]u Tănase, pomeneşte Do[a]mne pre robi titori. Petcu cruc[e]ru, Dumitru cruceru.” Din această pisanie reiese o refacere a acoperişului prin cei doi cruceri semnaţi în încheiere. |
