| Denumirea |
Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" |
| Datare |
1766, ref. 1803
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Judeţ |
Vâlcea |
| Localitate |
MĂGURENI |
| Comuna |
GUŞOENI |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Arhiepiscopia Râmnicului |
| Mitropolie |
Mitropolia Olteniei |
| Cod oficial LMI 2004 |
VL-II-m-B-09810 |
| Descriere |
Biserica de lemn din Măgureni poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Biserica a fost ridicată în 1766. În forma ei actuală, îmbrăcată în picturi murale exterioare şi interioare în tradiţie neoclasică, caracteristice spiritului de modernizare din a doua jumătate a secolului XIX şi din primele decenii ale secolului XX, este rezultatul renovărilor de la 1887, cu reveniri semnificative în 1931. Se distinge drept una dintre primele de acest fel ridicate în Vâlcea, proiectată de un arhitect, care a servit apoi drept model altor biserici din zonă. Lăcaşul este un document semnificativ şi revelator din perioada de reforme sociale în mediul rural, din a doua jumătate a secolului XIX. Biserica de lemn din Măgureni este ridicată din bârne de stejar, cercuite şi tencuite pe din afară şi pe dinăuntru, dând impresia căutată de ctitorii de la 1887 a unei mici bisericuţe de zid. Întregul plan actual este probabil dat de vechea structură în bârne, rămasă mai mult sau mai puţin sub adausurile ulterioare. Planul urmează împărţirea tradiţională: cu pridvor, pronaos, naos şi altar. Cel din urmă este decroşat, adică îngustat, faţă de corpul bisericii. În elevaţie se disting elementele adause la 1887, îndeosebi cele două turle aşezate în linie, una peste pronaos şi una peste naos. Peste naos turla este plasată peste o boltă cu pandantivi falşi, mai mult imitând decăt urmărind principiul constructiv consacrat al lăcaşurilor de zid cu cupolă centrală. Pereţii sunt înalţi, rezultatul evident al unei supraînălţări, dictate de modelul arhitectural adoptat. La schimbarea radicală care a avut loc în 1887 se remarcă participarea unui arhitect, în prezenţa lui Nicolae Fârtăţoiu. Acest lucru dovedeşte încă odată o rupere voită de modelul tradiţional, perpetuat până atunci prin meşterii dulgheri itineranţi de biserici. Ctitorii, arhitectul şi zugravul chemaţi la refacerea acestui lăcaş în 1887-1888 au dat formă nu numai unui nou spaţiu de cult ce şi au dat expresie unor ambiţii de înoire şi modernizare demne de remarcat în spaţiul rural al Vâlcii. Într-o catagrafie de la 1840 a fost însemnată o veche pisanie a bisericii: „Această sfântă şi dumnezeiască biserică cu hramul Cuvio[a]săi Paraschivii s-au făcut la le[a]tu 1766, din temeliie, de lăcuitori şi au fost până la le[a]t 1803; şi apoi s-au prenoit, adică din nou s-au făcut, iarăşi de lăcuitori ...”.[1] Biserica de lemn din Măgureni a fost aşadar întâi ridicată în anul 1766, apoi renovată în 1803. Din vechea biserică apar de sub cercuială şi tencuială bârnele de stejar încheiate în cheotori bisericeşti, în coadă de rândunică. La altar, pe latura de sud-est se păstrează o veche fereastră între două bărne. Pe sub ea se văd urmele unui brâu median, ce înconjura odată vechea biserică.
Construcţia a fost refăcută şi remodelată radical în anul 1887, din vechea biserică păstrându-se probabil în întregime butea iniţială. Lucrările din 1887 au presupus în primul rând o schimbare de model, în locul celui tradiţional, cu scară redusă şi probabil fără turn, fiind introdus cel cu pereţii înalţi şi cu două turle în linie. De la aceste lucrări s-a păstrat textul pisaniei de consacrare, peste intrarea în biserică, în interior: „Aceasta sfanta şi dumnedzească biserică cu patronajul sf cuvioasei Paraschiva fiind ruinată cea veche nemai putind face serviciul divin ... în anul 1887 iulie 27 reparându-se din temelie, iar în anul 1888 în 14 sau zugrăvit şi impodobit dupa cu se vede, luinduşi şi sfinţirea prin îndemnul, stăruinţa şi cheltuiala d-lor [titori] Fârtat Ghiţă şi fii săi C[onstan]tin, Ion şi Dumitru, cum şi Pr Ion Voinescu, şi parte din enoriaşii acestei Biserici şi de prin Comunele vecine în timpul ... [Elisaveta Regina] ... prea sfinţitului Episcop Ghenadie Râmniceanu, fiind Arhitect Nicolae Fârtăţoiu, şi Pictor Ioan P. Leuleanu, Dumnedzeu să le primească prinoasele celor ce au dat la acest locaş spre pomenire fie în veac. Amin.”. În textul pisaniei este şters numele reginei Elisabeta dar apare clar pe locul pisaniei iniţiale, la exterior, peste intrare, sub pisania de la 1931. |
|
|
