| Denumirea |
Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului" |
| Datare |
1766-1771
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Judeţ |
Olt |
| Localitate |
LELEASCA |
| Comuna |
LELEASCA |
| Protopopiat |
Protoieria Slatina II Nord, Cod Fiscal: 15022767, Adresa: Str. Dinu Lipati, Nr. 21, Tel/Fax: 0249-420112, 0728107836, Protoiereu Pc Pr. Nicolae Nicolaescu. |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Slatinei şi Romanaţilor |
| Mitropolie |
Mitropolia Olteniei |
| Cod oficial LMI 2004 |
OT-II-m-A-08938 |
| Descriere |
Biserica de lemn “Adormirea Maicii Domnului” este una dintre cele mai reprezentative biserici de lemn de la sud de Carpaţi. Are forma de corabie, cu grinzi din lemn masiv terminate in "cap de cal" si pereti din barne din lemn imbinate in "coada de randunica". Se distinge într-un ansamblu caracteristic zonei, compus din poartă şi gard de lemn, precum şi „şetrile cu mesile pentru pomeni la sărbători” din cuprinsul incintei. Remarcabile sunt dimensiunile mari ale lăcaşului, decoraţia sculptată bogată, atât exterioară cât şi interioară, precum şi semnăturile meşterului şi ctitorilor împreună cu datările de pe peretele de la intrare. Cel mai semnificativ este pridvorul, care excelează atât prin amploare cât şi prin diversitatea şi bogăţia motivelor sculptate, un adevărat punct culminant în arta pridvoarelor de biserici de lemn de la sud de Carpaţi. În interior ies în evidenţă câteva sculpturi puternic reliefate, îndeosebi funia de pe portalul naosului şi cei doi cai-consolă ce sprijină grinda de sub cerul bolţii. Piciorul mesei de altar este scobit din trunchiul unui copac în relief puternic, caracterictic acestui lăcaş. Iconostasul şi peretele dintre tindă şi naos păstrează frumoasele icoane şi frize pictate, împreună cu poalele de icoane şi ramele decorative.
Începutul acestei biserici în fostul sat de moşneni Ştefăneşti este fixat de o datare după era bizantină pe peretele de la intrarea în tinda bisericii, în dreapta uşii: „leat 7279 7274”, adică anul 1770/1771 alăturat de cel 1765/1766. Pe o cruce de mână din inventarul bisericii se regăseşte primul an: „7279 Ene”. Ene este ctitorul bisericii, conform unei alte inscripţii de pe acelaşi perete de la intrare, însă la stânga uşii: „Ene titoru” şi „Niţu Ene”. Alături de acesta se află şi numele meşterului „Stan meşteru”. Amândoi sunt însoţiţi în mod remarcabil de semne specifice de identificare, ctitorul prin bustul cu braţele întinse iar meşterul prin două semne de meşter. Trebuie reţinut faptul că însemnarea ctitorului, „Ene titoru”, în imediata vecinătate a semnului său cu braţele deschise, apare scrisă pe dos, ca şi când cel care a scris-o pe perete a decalcat-o mai întâi de pe o hârtie întoarsă pe dos. Această formă neobişnuită de însemnare se poate citi foarte clar de la dreapta la stânga. |
