| Denumirea |
Biserica de lemn "Sf. Maria" |
| Denumire alternativă |
Biserica Iobagilor din Letca din Sus |
| Datare |
1665
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Judeţ |
Sălaj |
| Localitate |
LETCA |
| Comuna |
LETCA |
| Adresa |
210 |
| Protopopiat |
Protopopiatul Ortodox român Zalău şi Jibou |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Oradea |
| Mitropolie |
Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului |
| Cod oficial LMI 2004 |
SJ-II-m-B-20251 |
| Descriere |
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca, se află în localitatea omonimă din judeţul Sălaj şi datează din anul 1665, an înscris în dreapta portalului de intrare. Această biserică este cunoscută şi sub numele de "Biserica iobagilor", ceea ce indică o împărţire anterioară a comunităţii după statutul social, distincţie întâlnită în mai multe aşezări din nordul Transilvaniei. Inscripţia în chirilice de deasupra intrării: "Această sf(â)ntă besearecă ou făcut Iacob Ionaşc şi cu popa Văsiiu în ani Domnului 1665 mţ (luna) mar(tie) 11 dn (zile)", surprinde momentul final, cel al consacrării construcţiei. Biserica a fost pictată pe interior în jurul anilor 1806 - 1807, anii precizaţi de literatura de specialitate. Istoricul de artă Marius Porumb aminteşte despre inscripţia citită de Nicolae Iorga la începutul secolului XX: "Acias(t)ă beserică s-au zugrăvit... şi s-au scris de...Pricop Zugravu, leat 1806". Ioana Cristache-Panait a atribuit aceluiaş zugrav şi pictarea iconostasului şi a uşilor împărăteşti. Pe acestea din urmă se poate citi inscripţia: "Aceste zvere le au plătit robul lui Dumnezeu Fericean Nechită". Mica biserică de lemn se remarcă prin planul simplu, dreptunghiular, cu absida altarului spre răsărit, nedecroşată, poligonală cu trei laturi. Intrarea în biserică se face pe latura de sud. Intrarea duce spre pronaosul bisericii. Picioarele turnului clopotniţă coboară până în pronaos, aşezându-se pe lângă pereţii acestuia. Tot din pronaos se poate ajunge în podul bisericii prin intermediul unei scări scobite din trunchiul unui copac. Acelaşi timp de scară mai poate fi întâlnit şi la biserica de lemn din Noţig. Trecerea din pronaos spre naos se face prin intermediul unei uşi ce avea atât ancadramentul cât şi foaia, cândva frumos decorată cu pictură. Deasupra intrării în naos este prezentată scena Schimbării la faţă. De remarcat faptul că peretele despărţitor dintre naos şi pronaos este compact, nefiind practicate în acesta orificii pentru audierea slujbei de către cei aflaţi în pronaos. Naosul este acoperit cu o boltă semicilindrică. În această încăpere programul iconografic este dominat de scene din viaţa domnului nostru Isus Hristos. Patimile Mântuitorului ocupă zona mediană a înălţimii naosului. Pe timpanul de vest, cu care se încheie bolta naosului, sunt prezentate o serie de scene descrise în Vechiul Testament, scene cum ar fi Facerea lui Adam, Ispitirea lui Adam şi Eva de către diavol sau Izgonirea lui Adam şi Eva din Rai. O imagine mai puţin întâlnită, ce face trimitere la textul Apocalipsei, se află reprezentată la ieşirea din naos spre pronaos. Un balaur, roşu, cu şapte capete cu coarne, cu labe cu ghiare şi coadă foarte lungă este încălecat de un personaj ce are în fiecare mână căte un obiect: o sabie în dreapta, iar în cea stângă un potir. După coada cea lungă a balaurului sunt reprezentate stele albastre şi roşii. Învăţătura sfinţilor părinţi ai Bisericii, cu privire la aceast episod din Sfânta Scriptură ne spune: "În această arătare a balaurului nu se poate vedea altceva decât şarpele cel din vechime, numit diavolul sau satana...Culoarea roşie închipuie cruzimea sa cea însetată de sânge; cele şapte capete închipuie viclenia sa cea mare, ca fiind potrivnică celor şapte duhuri ale lui Dumnezeu - darurile Sfântului Duh; cele zece coarne sunt tăria şi puterea lui ce sunt îndreptate împotriva celor zece porunci ale Legii lui Dumnezeu. Prin aceste stele pe care diavolul le trage în căderea sa după sine, tâlcuitorii înţeleg pe îngerii cei căzuţi sau pe demoni...". Imaginea, în care personajul încalecă balaurul, este în fond încă o reprezentare a luptei dintre bine şi rău, câştig de cauză având din cele din urmă binele. Diavolul, reprezentat ca balaur este încălecat, deci controlat - sub stăpânirea personajului feminin ce ţine în mâini obiecte ce fac trimitere la putere, dreptate (sabia) şi credinţă, Isus Hristos (potirul). Trecerea din naos în absida altarului se face prin cele două spaţii şi anume uşile impărăteşti, respectiv uşile diaconeşti. Absida altarului, este acoperită de o boltă de forma unui semitrunchi de con. Pereţii absidei, decoraţi şi aceştia cu pictură, au suferit din cauza intemperiilor. Cu toate acestea se pot distinge chipurile unor sfinţi ierarhi ai bisericii, printre aceştia amintind pe Sfântul Grigore Teologul. |
