| Denumirea |
Biserica de lemn "Cuvioasa Paraschiva" |
| Datare |
1859
|
| Tip |
Biserică de lemn |
| Cultul |
ortodox |
| Judeţ |
Teleorman |
| Localitate |
DRĂCEŞTI |
| Comuna |
SCURTU MARE |
| Episcopie/Arhiepiscopie |
Episcopia Alexandriei şi Teleormanului |
| Mitropolie |
Mitropolia Munteniei şi Dobrogei |
| Cod oficial LMI 2004 |
TR-II-m-A-14332 |
| Descriere |
Biserica de lemn din Drăceşti se află în localitatea omonimă, comuna Scurtu Mare din judeţul Teleorman şi poartă hramul „Cuvioasa Paraschiva”. Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă din Argeş, din satul Cocu, şi ridicată pe locul actual în anul 1859. Vechimea ei este mai mare, fiind formal databilă din secolul 18 sau cel mai devreme de la începutul secolului 19. Biserica din Drăceşti prezintă valori documentare şi artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată, prin planul cu tinda mai largă decât restul încăperilor şi prin elemente decorative, accentuate la pridvor şi mai ales la iconostas. Biserica din Drăceşti are dimensiuni modeste, planimetrie neobişnuită şi câteva elemente artistice care o scot în evidenţă.
De la vest la est, biserica este împărţită în cele patru încăperi tradiţionale: pridvor pe stâlpi ciopliţi, tindă largă, naos mai îngust şi un altar. Tinda mai largă decăt celelalte încăperi ale bisericii este neobişnuită. Altarul este cel mai îngust şi terminat poligonal, în cinci laturi. Iconostasul păstrează icoanele împărăteşti, de o parte şi de alta a celor trei uşi spre altar. Bolta interioară din naos are formă semicilindrică, în timp ce tinda este tăvănită pe sub tălpile turnului. Încăperile sunt luminate de un număr redus de ferestre. Dintre acestea una singură, la altar, pe latura de sud, a rămas în forma ei originală, înaltă şi îngustă, tăiată între două bârne. Turnul este ridicat peste tindă, pe un tambur rectangular, după modelul binecunoscut la biserica de lemn din Drăguţeşti, nu departe de Cocu.
Structura originală se păstrează în mare parte şi a fost ridicată din bârne groase de stejar, fasonate din lemne întregi ce-şi păstrează inima în ele. Bârnele au fost încheiate la colţuri în cheotori netede, bisericeşti, în coadă de rândunică. Bârnele sunt întărite pe verticală cu cepuri, pentru a opri deformările în perete. Se remarcă semnele de mutare de pe grinzi, cosoroabele streşinilor şi chiar de pe căpriorii acoperişului.
Din punct de vedere artistic, se remarcă în principal tâmpla bogat şi filigranat sculptată a iconostasului, care aminteşte oarecât atât prin decor cât şi prin pictură bisericile de lemn din Valea Cucii şi Izbăşeşti. Afară, se înşiră pe linia pridvorului şase stălpi puternic profilaţi. |
