S.C SOCOMET S.A. Oţelul Roşu
(S.C. EASTEEL SIDERURGICA ROMANA Oţelul Roşu)

Construcţii industriale ce prezintă interes muzeistic în situ

Nu departe de Reşiţa, situat pe valea Bistriţei, se află un cunoscut centru al metalurgiei feroase - Oţelul Roşu. Atestată în anul 1796, Uzina de la Oţelul Roşu, datorită creşterii producţiei de fontă şi oţel, s-a văzut în situaţia de a-se moderniza şi dezvolta în vederea prelucrării oţelului. După laminorul primitiv destinat obţinerii de ţagle (din care urmau să se obţină prin forjare bandaje pentru roţi), uzina a fost dotată cu utilaje de laminare moderne, în 1856 ea dispunând de un laminor de profile uşoare prevăzut cu toate anexele necesare. Din 1865 începe construcţia unui laminor prvăzut cu cinci caje pentru laminarea şinelor de cale ferată, laminor ce a intrat în funcţiune în anul 1868. A urmat punerea în funcţiune şi a altor laminoare, printre care şi un laminor de tablă subţire, în anul 1881.

În 1895, sectorul laminoare de la Oţelul Roşu, conform unui raport întocmit de „Asociaţia Braşoveană pe acţiuni de mine şi metalurgie", din care făcea parte şi această întreprindere (Uzinele de la Oţelul Roşu făceau parte din Societatea Unită Bistriţa Ruşchita care, din interese financiare o vinde „Primei Societăţi bănăţene de mine şi metalurgie", societate care în 1859 fuzionează cu „Asociaţia Braşoveană pe acţiuni de mine şi metalurgie") era alcătuit dintr-un: laminor pentru şine de cale ferată, platine şi ţagle, două linii de laminare de profile uşoare şi un laminor de bandă subţire.

Cererea sporită de şine de cale ferată, platine şi profile a determinat preocuparea pentru modernizare şi pentru extindere. Cele două linii de laminare profile uşoare, învechite, au fost înlocuite cu o nouă linie de acelaş profil. A fost montată o cajă degrosisoare şi una finisoare pentru producerea tablelor subţiri. în 1898 s-a montat o nouă linie de laminare pentru şine de cale ferată, şi două cuptoare pentru încălzirea lingourilor în vederea laminării (ce utilizau combustibil gazos obţinut prin distilarea lemnului în patru generatoare de gaz). în anul1903 se dă în exploatare a doua linie de laminare pentru tablă, alcătuită din două caje degrosisoare şi două caje finisoare, iar atelierul de tablă era prevăzut cu o instalaţie de zincare şi plumbuire.

În anul 1924, Uzinele din Oţelul Roşu trec în cadru Societătii „Uzinele metalurgice Unite Titan, Nădlag, Călan SAR", societate intersată în asigurarea necesarului de laminate din oţel cu forţe proprii, din care motiv şi-a dezvoltat capacitatea de producţie prin modernizarea şi punerea în funcţiune a utilajelor de laminare. Ca urmare, într-o hală nouă, amplasată pe locul vechiului laminor de profile s-a pus în funcţiune în 1925 o linie de laminoare compusă din două caje degrosisoare, două caje mijlocii şi opt caje finisoare. Laminorul de tablă existent a fost revizuit, înbunătăţit şi pus în funcţiune în anul 1924. În componenţa liniei de laminare pentru tablă intrau câte o pereche de caje (degresisoare-finisoare) pentru laminarea tablelor subţiri şi a tablelor de acoperiş, ca şi o cajă pentru îndreptarea tablelor recoapte.

În anul 1933 au început lucrăriledeconstrucţie a unui nou laminor de tablă (care funcţionează şi în prezent), în hala construită în acest scop montându-se, în afara unor utilaje existente, şi unele noi, printre care şi o instalaţie pentru zincarea tablei de acoperiş.

În anul 1934, în locul vechiului laminor de tablă, s-a pus în funcţiune un laminor la rece care a produs benzi cu o lăţime până la 200 mm., iar în anul 1935 se pune în funcţiune un laminor de platine compus din două caje degrosisoare trio şi o cajă finisoare trio şi un cuptor cu propulsie pentru încălzirea lingourilor destinate laminării.

Prin măsurile de reorganizare luate după cel de al doilea război mondial se dezvoltă şi activitatea în cadrul secţiilor de laminare de la Oţelul Roşu, uzina modernizându-se în continuare în vederea producerii diferitelor sortimente de laminate.

Modernizarea realizată în 1951, prin dotarea laminorului de benzi la rece cu două caje cuatro, a permis realizarea de benzi subţiri.