INTRODUCERE

Apropierea iminentă a unui viitor cutremur major care pe considerente de periodicitate (vezi tabelul nr. 1) este posibil să se producă în prima decadă a secolului viitor, a făcut ca acţiunea necesară de punere în siguranţă a monumentelor istorice, cu nivel scăzut de asigurare a protecţiei antiseismice să capete în ţara noastră un caracter acut.

Tabelul nr. 1

Anul	H ( km)	M (Richter)	Imax ( MKS)	Anul	H ( km)	M (Richter)	Imax ( MKS)
1802	-	7.7		1908	125	6.8	VII
1829	-	7.0	VIII ½	1940	135	7.4	IX
1838	-	7.3	IX	1977	94	7.2	IX
1894	-	6.8	VIII	1986	145	7.0	VIII 1/2

Totodată, având în vedere fondurile foarte mari pe care le-ar necesita o astfel de acţiune dacă s-ar extinde la totalitatea monumentelor (fapt practic imposibil) a devenit deosebit de importantă stabilirea unui prim lot de monumente istorice, estimate a fi cele mai periclitate în cazul unui viitor cutremur puternic şi concentrarea fondurilor necesare pentru punerea lor în siguranţă cu caracter de prioritate imediată, adică în decurs de cel mult 4-5 ani.

In prezent, acţiunea de identificare a acestor categorii de monumente, de elaborare a proiectelor de consolidare precum şi execuţia lucrărilor pe şantier sunt în mare parte prevăzute în planul financiar al Ministerului Culturii şi se desfăşoară sub îndrumarea şi controlul ştiinţific al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.

Prezenta documentaţie înfăţişează o suită de 12 monumente istorice grav avariate, selectate dintr-un grup de 60 de edificii care sunt deja prevăzute în planul de restaurare al Ministerului Culturii.

Criteriile care au stat la baza alegerii celor 12 monumente au fost:

- gradul avansat de avariere a structurii de rezistenţă datorat în special mişcărilor seismice de-a lungul secolelor din România, la care desigur se adaugă şi alte acţiuni de mediu mecanic-climatic, cum ar fi:

1. tasările terenurilor loessoide

2. alunecări de teren

3. degradări datorate:

- friabilităţii blocurilor de cărămidă

- degradării ciclice a mortarelor

- igrasiei etc.

- valoarea deosebită, istoric arhitecturală a edificiului

- gradul înalt de utilizare

- cuantumul financiar necesar în vederea consolidării restaurării şi punerii în valoare.

Pentru a da o imagine sugestivă asupra gradului de avariere cât şi pentru a sublinia amploarea intervenţiilor ce urmează a fi efectuate asupra structurilor de rezistenţă, pentru fiecare monument în parte a fost întocmită o fişă care cuprinde un minimum de date necesare ce trebuiesc cunoscute, referitoare la:

- localizarea monumentului pe harta ţării

- coeficientul de intensitate seismică Ks.

In mod tradiţional prin coeficientul Ks a fost definit “gradul seismic de calcul” al amplasamentului, pe scara Mercalli şi reprezintă raportul dintre acceleraţia maximă a mişcării seismice a terenului (considerată cu o perioadă de revenire de cca 50 de ani), corespunzătoare zonei seismice de calcul şi acceleraţia gravitaţiei. Corespondenţa cu valorile Ks este cea arătată în primele două coloane din tabelul de mai jos (tabel nr. 2).

Tabelul nr. 2

Ks	Gradul seismic de calcul	Denumirea zonei în prescripţiile actuale
0,32	9	A
0,25	8,5	B
0,20	8	C
0,16	7,5	D
0,12	7	E
0.08	6,5	F

Normativul actual din România prevede în locul gradelor seismice de calcul astfel definite, zone denumite prin litere, de la A la F).

Valorile coeficienţilor Ks se pot identifica prin delimitările zonelor precizate în harta de macrozonare seismică a ţării expusă în prezenta lucrare.

- perioada de colţ = Tc

Valoarea perioadei de colţ poate fi identificată pe harta ce precizează zonele pentru care sunt valabile cele 3 curbe spectrale schematice adoptate în normativul actual P100-92

- degradările şi avariile actuale ale edificiului

(se cuvine a preciza că deschiderea - pentru o fisură este considerată a fi egală cu 0-5 mm,

- pentru o crăpătură este de 5-20 mm,

- pentru o fractură este > 20 mm)

- cauzele care au determinat degradările şi avariile

- stadiul actual al întocmirii studiilor, cercetărilor şi proiectelor de execuţie

- stadiul actual al execuţiei, consolidărilor şi restaurărilor.

Au fost prezentate deasemenea planuri, secţiuni, faţade precum şi imagini fotografice de ansamblu şi de detaliu atât la interior cât şi la exterior, care arată gradul de avariere al edificiului.

Completarea fişelor şi alegerea imaginilor fotografice au fost mult uşurate atât de examinarea personală la faţa locului a monumentelor cât şi prin consultarea documentaţiilor prezentate spre avizare la D.M.I. din care au fost extrase unele date, planuri şi imagini necesare, motiv pentru care prezint mulţumirile mele tuturor autorilor care au participat la elaborarea documentaţiilor menţionând în mod special aportul inginerilor experţi: profesor Alexandru CIŞMIGIU, ing. C-tin PAVELESCU, profesor ing. Dan IONESCU, ing. Dan BACIU, ing. Laurenţiu SPOIALĂ, ing. Mircea MIRONESCU, ing. Vasile DASCĂLU şi profesor ing. Mircea CRIŞAN.

Documentaţia prezintă monumente, în special din Moldova şi Muntenia, zone afectate în mod deosebit de cutremurele cu focarul în Vrancea, unic în Europa.

Aş îndrăzni să sugerez că pentru o imagine mai edificatoare sunt necesare completări cu monumente şi din celelalte zone ale ţării, care să aibă şi alte funcţiuni şi care sunt prevăzute sau urmează a fi avute în vedere pentru consolidare de către alţi beneficiari în afara Ministerului Culturii. Sper că monumentele mai sus amintite vor fi prezentate în perioadele de timp ce vor urma.

Deşi lucrarea cuprinde referiri la un număr foarte mic de monumente, totuşi sunt convins că prezenta documentaţie dă posibilitatea specialiştilor în domeniu să aibă un tablou sugestiv al avariilor monumentelor istorice din ţara noastră datorate în special cutremurelor şi să sugereze problematica deosebit de dificilă cu care sunt confruntaţi inginerii experţi în rezolvarea problemelor legate de restaurarea şi consolidarea edificiilor atât de grav avariate din România.

Ing. Nicolae BRAGHINĂ