3. Evacuarea bunurilor mobile

Paza monumentelor afectate, care conţin bunuri culturale mobile (obiecte de artă, tablouri, cărţi, colecţii diverse, arhive, mobilier, covoare etc.) este o măsură imediată pentru a evita jaful, dar trebuie să existe posibilitatea evacuării acestor bunuri mobile spre locuri sigure, pentru a le pune la adăpost de degradările agenţilor naturali (ploaie, zăpadă, ger etc.) şi de riscurile prăbuşirii ulterioare în cazul replicilor. Pe de altă parte, multe dintre aceste obiecte au fost afectate în timpul seismului (de exemplu ceramica spartă) şi din această cauză nu s-au descoperit decât fragmente. Obiecte arbitrare aflate în monumente izolate sau secundare (biserici de ţară, case vechi, temple, mănăstiri, castele etc.) se aflau deja, înaintea catastrofei, într-o stare proastă de conservare şi necesită un tratament specializat sau reparaţii. Evacuarea bunurilor mobile spre locuri sigure va fi organizată pe cât posibil, va fi completată de posibilitatea de utilizare sau de instalare a serviciului de conservare (laboratoare de tratare, stocare controlată) şi asigurată de specialişti competenţi.

a. Selectarea locurilor de adăpostire

 Modalităţile acestei evacuări depind în întregime de condiţiile locale şi aceste informaţii nu poat da decât indicaţii generale. După întinderea zonei sinistrate, posibilităţile de transportare şi circulare, monumentele de evacuat, numărul, natura şi fragilitatea obiectelor de transportat, operaţiile vor fi complet diferite. Vom căuta evident să ne bazăm pe instituţiile existente: dacă există în apropierea monumentelor afectate unul sau mai multe locuri de adăpostire deja prevăzute cu personal şi material specializat, cea mai bună soluţie va fi de a dirija bunurile evacuate. Aceste locuri de adăpostire pot fi construcţii sigure situate în zone sinistrate, dar au asigurată rezistenţa la seism şi prezintă bune garanţii în cazul replicii (construcţii antiseismice), fie instituţii aflate în afara zonei sinistrate.

Transportarea obiectelor spre instituţii existente implică acordul prealabil al conducerii şi evaluarea capacităţii lor de primire. Această soluţie antrenează în general dispersia obiectelor: cărţile sunt trimise la o bibliotecă sau un serviciu regional de arhive, colecţiile spre muzee specializate etc.

 Dar aceste soluţii nu sunt întotdeauna posibile şi trebuie adesea ca evacuarea să se facă în adăposturi improvizate. Dacă numărul obiectelor de evacuat este mic, se poate adesea găsi în apropierea fiecărui monument un adăpost suficient: clădire modernă bine construită rezistentă la seism, modul de construcţie flexibil şi deci puţin vulnerabilă, tipul hangarului industrial cu osatură metalică etc. În altfel de situaţie, paza va fi eventual menţinută pentru construcţia de primire.

Din contră, dacă evacuarea se face pentru un număr mare de obiecte diverse, va fi adesea preferabil de căutat mai departe, în afara zonei sinistrate şi la o distanţă rezonabilă de monumente (dar trebuie acceptat un transport mai lung de 50 sau 100 de Km, decât evacuarea bunurilor mobile spre construcţii care riscă la rândul lor, să fie distruse de o eventuală replică), locul de grupare convenabil unde o echipă specializată (compusă din personalul de serviciu eventual completată cu întăriri venite din regiunile vecine) va efectua inventarul, va diagnostica şi va lua primele măsuri de conservare. Într-o primă fază se dispune în general sistemul de aranjare (rânduiri, stivuiri etc.), trebuie prevăzut de la început dispunerea obiectelor pe sol (eventual pe un pat de nisip): o suprafaţă de adăpostire importantă este deci necesară, de preferinţă la parter.

 b. Organizarea practică

 Evacuarea va fi începută înainte ca locurile de primire să fi fost alese. Această modalitate practică depinde de amploarea obiectivelor şi mijloacelor disponibile. Dacă monumentele ce trebuiesc evacuate sunt numeroase, ca şi obiectele de transportat, este necesar să se stabilească o listă de priorităţi bazată pe valoarea relativă a colecţiilor şi iminenţa pericolului pentru fiecare monument.
 Uneori, serviciul dispune de vehicule adaptate (camioane uşoare, maşini de teren), de material pentru ambalare (saci de plastic, folie, paie etc.), dar în general trebuie să se facă apel la forţe exterioare (autorităţi civile sau militare, organizaţii de voluntari, întreprinderi private). Sosesc adesea cu mijloace importante, disponibile câteva zile după seism, numeroase întreprinderi industriale de transport şi comerţ care sunt obligate să-şi întrerupă activitatea normală şi este posibil ca împreună cu ele, în acord cu organismele de coordonare a siguranţei să se studieze posibilitatea utilizării personalului şi vehiculelor de care dispun.

Personalul de serviciu trebuie să fie prezent în timpul ridicării şi sosirii obiectelor.
Este indispensabilă identificarea precisă a fiecărei piese şi, în particular, evitarea confuziilor între obiectele provenite de la monumente diferite. Înainte de ridicare, fiecare obiect trebuie să fie sistematic etichetat, dacă este posibil fotografiat, în cazul în care seismul s-a încheiat. O bună soluţie este utilizarea etichetelor numerotate, ale căror părţi detaşabile se fixează pe obiect sau se închide într-un sac de plastic transparent, cealaltă parte fiind formată din pagina de carnet cu cotorul registrului care va rămâne în biroul de serviciu (Fig.3)

.

Însemnările următoare trebuie notate:

a. pe filă:

- numărul fişei (preimprimat)

- descrierea obiectului (tipul: mască, ceramică etc.)

- pagube aparente (spargere în 3 fragmente, umezire etc.)

- provenienţă exactă (ex. castel xxxx, primul etaj, sala G, unghi SE etc.)

- evacuat la (data) spre (locul de depozitare)

- numărul filmului, fotografii

- numărul de inventar (dacă numărul este înscris pe obiect, recopiat aici).

 b. pe etichetă:

- numărul de fişă (preimprimat)

- evacuat la (data)

- provenienţa exactă.

Pentru colecţii de obiecte omogene, este posibil să se grupeze obiectele pe loturi şi numerotate pe lot (de exemplu: carton sau ladă de cărţi). Altă etichetă, trebuie să conţină lizibil numărul de fişă la exteriorul cartonului. Sosirea la locul de primire, prevede deschiderea imediată a coletelor, înregistrarea detaliată a conţinutului şi examinarea obiectelor evacuate.

Într-o primă fază, evacuarea nu prevede decât obiectele imediat vizibile sau uşor de degajat, fără a întreprinde încă săpături sistematice. În cazul construcţiilor instabile şi foarte periculoase, paza va fi menţinută mai mult timp şi evacuarea bunurilor mobile nu va fi întreprinsă decât după măsurile de salvare (capitolul 6).