Dacă se găseşte personal disponibil, această operaţie va putea fi începută mai curând în monumentele distruse în întregime şi în majoritatea cazurilor în care structurile rămase în picioare nu sunt periculoase pentru lucrători şi în care sfărâmăturile acumulate reprezintă un pericol pentru monument; de exemplu, în cazul în care bolta este prăbuşită, rămânând în picioare pereţii relativ puţin ridicaţi, contra cărora sfărâmăturile exercită o presiune care poate contribui la prăbuşire (Fig.30a) sau în cazul în care sfărâmăturile construcţiei sunt grupate contra unei alte structuri (Fig.30b).

         Dar de regulă, pentru securitatea lucrătorilor se va interzice începerea ridicării sfărâmăturilor înainte de a fi ameliorată stabilitatea tuturor părţilor importante ale zidurilor rămase în picioare.

         În măsura posibilităţii aceste elemente vor fi depuse şi triate în exteriorul monumentului. Amplasamentele alese au între ele spaţii de trecere destul de largă (interval corespunzător trecerii unei roabe, 1 m dacă este posibil pentru un vehicul de şantier 2,5 m). Se va evita de asemenea prin întreruperi în rânduri a debriurilor, amestecarea materialelor provenite de la diferite construcţii. Este bine să se identifice prin numere pictate sau gravate piesele importante, reutilizabile sau nu (pietre fasonate, bârne, uşi, ferestre, obloane, balustrade etc.). Acest număr va fi menţionat pe un caiet special sau se notează în momentul ridicării provenienţa precisă, dacă este cunoscută sau locul exact din care piesa a fost recuperată (aceste numere pot fi puse pe un plan al monumentului). Conservarea diferitelor fragmente, chiar şi a celor nereutilizabile, dar care vor fi utilizate pentru moment la restaurarea monumentului (de exemplu bucăţi de ferestre pentru reproducerea profilelor de tâmplărie).