 |
Cronica muzicală on-line  |
|
Fum
(Irina Nițu – 22 ianuarie 2013)  Atmosferă psihedelică în Dianei 4, duminică, 20 ianuarie 2013. Aceasta a fost cea mai puternică senzație degajată de spectacolul multimedia intitulat Fum. Desprinsă parcă din poemele lui E. E. Cummings, mireasa, Irinel Anghel, i-a interpretat acestuia câteva versuri, creând o punte de legătură între momentele muzicale ale concertului gândit de Diana Rotaru și prezentat de Ansamblul SonoMania (Ana Chifu – flaut; Mihai Pintenaru – clarinet; Maria Chifu – fagot; Radu Vâlcu – chitară; Olga Podobinschi – pian). A fost vorba despre un repertoriu alcătuit din: Erik Satie (1866-1925) – Gnossiene nr.1 – pentru chitară solo & improvizații live Charles Koechlin (1867-1950) – Sonata pentru fagot și pian (p.2. Nocturne) Doina Rotaru (n. 1951) – Tempio di fumo II (p.a.a.) – pentru ansamblu André Jolivet (1905-1974) – Pastorales de Nöel (Les Mages) – pentru flaut, fagot, chitară Diana Rotaru (n. 1981) – enter no silence (p.a.r.) – pentru voce și ansamblu (pe un poem de E.E.Cummings) Salvatore Sciarrino (n. 1947) – Canzona di ringraziamento – pentru flaut solo Irinel Anghel (n. 1969) – Fragile (p.a.a.) – pentru voce, ansamblu și electronics Erik Satie – Gymnopédie nr.1 – pentru chitară solo & improvizații live Muzica ambientală a lui Satie a flancat întregul eveniment, conferindu-i acestuia ceva din specificul muzicii lui (căci improvizațiile anunțate au fost cam timide). Dorindu-și să exploreze zone precum „Sunet-nesunet, sunet-iluzie, sunet-abur, sunet-fantasmă” [1], ansamblul s-a angajat în ilustrarea sonoră a unor piese destul de similare din punctul de vedere al expresivității lor. Ideea de fum, iluzie, paradox a fost însă bine conturată, efect datorat atât proiecțiilor video sugestive (realizate de Mihai Cucu), interpretării actoricești convingătoare a personajului-liant (mireasa, Irinel Anghel) cât și caracterului muzicii propuse. Am remarcat îndeosebi Tempio di fumo de Doina Rotaru, creație pentru ansamblu ale cărei sonorități construite în jurul sunetelor-pilon, ornamentate, înzestrate cu o imponderabilitate cvasi-palpabilă justifică (din punctul meu de vedere) titlul spectacolului. (Alte piese precum Sonata lui Koechlin, Pastorales de Jolivet sau Canzona di ringraziamento de Sciarrino au lăsat să se întrevadă câteva lacune interpretative, remediabile probabil printr-un număr mai mare de repetiții). Enter no silence de Diana Rotaru și Fragile de Irinel Anghel au demonstrat lumi interioare puternice, care au rezonat cu diverse frământări, fantome și paradoxuri. Noroc că toate sunt efemere! Dincolo de stranietatea paletei expresive cu care și-au încărcat compozițiile, cele două creatoare au avut o contribuție demnă de remarcat în realizarea atmosferei spectacolului. Personal, unitar, cu evidente valențe psihedelice, Fum a fost un eveniment inedit. Perfectibil, dar pregnant. [1]. Diana Rotaru, vezi prezentarea concertului publicată la adresa |
|