Opera Română din Cluj a luat fiinţă la 19 septembrie 1919, fiind cea mai veche instituţie lirico-dramatică din România. Sub conducerea unor personalităţi artistice de marcă, tenorul Constantin Pavel, dirijorul italian Egisto Tango, compozitorul Tiberiu Brediceanu, baritonul Dimitrie Popovici-Bayreuth, au fost surmontate, în decurs de câteva luni, dificultăţile legate de alcătuirea efectivă a unui ansamblu de operă.

Primele spectacole au fost două concerte simfonice, în zilele de 13 şi 14 mai 1919, sub conducerea dirijorului Oskar Nedbal. Spectacolul inaugural a avut loc la 25 mai 1920, cu opera Aida de Giuseppe Verdi, sub conducerea dirijorului Alfred Novak, în regia artistică a primului director al instituţiei, Constantin Pavel, primul interpret al rolului Radames.

De la înfiinţare până astăzi, Opera Română din Cluj a prezentat peste 200 de titluri din opere, operete şi balete din repertoriul universal şi românesc, demonstrând o largă deschidere spre toate şcolile şi stilurile, de la operele lui Mozart (Nunta lui Figaro, Flautul fermecat, Don Juan, Cosi Fan Tutte), Beethoven, Cimarosa şi Weber, până la Rossini, Bellini, Donizetti, Verdi (Aida, Traviata, Riggletto, Trubadurul, Bal Mascat, Ernani, Otello, Forţa destinului, Don Carlo, Falstaff, Nabucodonosor), Dargomîjski, Moniuszko, Wagner (Tannhauser, Lohengrin, Tristan şi Isolda, Walkiria, Olandezul zburător, Maeştrii cântăreţi din Nurnberg), Bizet, Massenet, Meyerbeer, Ceaikovski (Evgheni Oneghin, Mazeppa, Dama de pică, Lacul lebedelor, Spărgătorul de nuci), Puccini (Turandot, Madama Butterfly, Boema, Tosca, Manon Lescaut, Tripticul, Fata din Vest), Saint-Saens, Mascagni (Cavalleria rusticana, Măştile), Musorgski (Boris Godunov), Prokofiev (Logodna la mânăstire, baletele Cenuşăreasa şi Romeo şi Julieta), Leoncavallo, Humperdinck, Britten, Suchon, la operete şi balete reprezentative.

Lor li se alătură peste patruzeci de creaţii româneşti (multe în premieră absolută), culminând cu Oedip de George Enescu (premiera - 5 iunie 1995), iar din sezonul muzical 1997-1998, în coproducţie cu Academia de Muzică "Gheorghe Dima" şi Filarmonica de Stat "Transilvania", Meşterul Manole de Sigismund Toduţă.

Pe scena Operei Române din Cluj au evoluat artişti lirici de faimă mondială: John Sullivan, Jovita Fuentes, Alfred Piccaver, Traian Grozăvescu, Lya Pop, Ana Rozsa Vasiliu, Virginia Zeani, Nicola Rossi-Lemeni, Irina Arhipova, Vladimir Piavko, Giuseppe di Stefano, Carla Ferari, Arta Florescu, David Ohanesian, Nicolae Herlea, Ion Piso, Maria Slătinaru, Ludovic Spiess, Lucia Stănescu, Emil Gherman, Ionel Pantea, Alexandru Agache, Angela Gheorghiu, Mihai Zamfir, Carmen Oprişanu, balerina Simona Noja.

La pupitrul dirijoral s-au aflat: Pietro Mascagni, George Enescu, Ionel Perlea, Edmondo de Vecchi, Glauco Curiel, Carlo Felice Cillario, Jean Bobescu, Constantin Bugeanu, Petre Sbârcea, Miki Inoue, Ion Iancu, Emil Simon, Cristian Mandeal, Gheorghe Victor Dumanescu, Emil Maxim, Corneliu Calistru.

Prin turneele sale în Italia (nouăsprezece turnee), Cehoslovacia, ex-URSS, Bulgaria, Austria, Elveţia, Germania, Belgia, Olanda (cinci turnee), Luxemburg, colectivului Operei Române i s-au recunoscut calităţile artistice de excepţie, dar şi separat, merituosului ansamblu de balet - laureat al Concursului Internaţional de Balet de la Iaşi, editia 1992, precum şi Orchestrei de Cameră sau Ansamblului Baroc "Transilvania", formate din cei mai valoroşi artişti instrumentişti ai orchestrei operei. Majoritatea soliştilor Operei Române din Cluj sunt laureaţi sau multilaureaţi ai unor prestigioase concursuri de canto: Carmen Violeta Gurban, Ramona Eremia, Mircea Moisa, Rodica Toma, Elena Andrieş Moldovan, Doina Neculce Sâmpetrean, Irina Săndulescu Bălan, Adriana Simon, Viorel Saplacan, Mihaela Ungureanu, Szabo Balint, Gheorghe Petean.

Edificiui Operei Române Cluj-Napoca face parte din patrimoniul cultural naţional, fiind clădire monument istoric şi de artă, în atenţia UNESCQ pentru monumentele special protejate. El a fost construit la începutul secolului al XX-lea de către celebra firmă vieneză Felnner & Helmer specializată în proiectarea şi construirea de teatre, constituind, din punct de vedere arhitectonic, o tentativă de introducere a unui stil secesionist, uşor barochizant. Sala are o capacitate de 900 de locuri, fiind un model clasic al teatrului baroc.

Text oferit de secretariatul muzical al operei, 1996