La 30 martie 1946, prin decretul-lege nr.254 semnat de Regele Mihai, ia fiinţă Opera Română din Timişoara. Până la 15 noiembrie s-a format primul nucleu al colectivului artistic şi tehnic-administrativ, cu renumita cântăreaţă Aca de Barbu (director şi regizor), Traian Nicolau (director artistic), Gheorghe Pavel (prim-dirijor), Hermann Klee (maestru de cor şi dirijor de orchestră), Mercedes Pavelici (maestră de balet), Mihai Bota (director administrativ), Gheorghe Marianciuc (secretar studii muzicale), solişti şi instrumentişti (mulţi dintre ei provenind de la Opera din Cluj: Fenia Nicolau, Filomela Piteiu Georgescu, Maria Mihai, Illa Cazacu, Adriana Ciuciu, Flavia Domşa, Ionică Mihai, Constantin Daminescu, Eugen Gropşianu, Viorica Reus, Iuliu Mare, Toma Popescu). Orchestra înfiinţată va funcţiona la început şi la filarmonică (dintre instrumentiştii timişoreni amintim pe Iosif Brandeisz, Alexandru Boroş, Alfons Capetanovici, Mircea Hoinic, Carol Czuczu, Valeriu Corbu, Adrian Beldi, Ion Suciu). În ianuarie 1947 Ministerul Artelor numeşte primul consiliu de administraţie şi mai târziu ia fiinţă compartimentul coregrafic.

Primul spectacol prezentat va fi "Aida" de Giuseppe Verdi la 27 aprilie 1947, cu Fenia Nicolau în rolul titular.

În primul deceniu de existenţă al noii instituţii au fost prezentate 42 de premiere în 2174 de spectacole. S-au format colective artistice de valoare. Deja se putea vorbi despre un public constant, pentru care erau prezentate spectacole de operă, operetă, balet, unele depăşind cifra de 100 de reprezentaţii. Pentru localităţile din regiune, Opera Română din Timişoara devine un adevărat mesager al artei lirice susţinând frecvent spectacole grupate în microstagiuni. Pentru realizarea unor spectacole de înaltă ţinută artistică s-a apelat, în timp, la colaboratori: regizori, scenografi, coregrafi, solişti, din ţară sau din străinătate. De o atenţie specială s-a bucurat creaţia muzicală românească, aici având loc în premieră absolută operele "Michelangelo" de Alfred Mendelsohn (30 sept. 1968) şi "Măiastra" de Ovidiu Manole (1971).

În perioada 1963-1974 în fruntea instituţiei a fost numit Nicolae Boboc, dirijor, compozitor, muzicolog, intelectual de aleasă cultură, dirijorul titular al Filarmonicii "Banatul" la acel moment (unde a rămas şi în continuare). Este perioada în care se va aplica o nouă strategie repertorială (reîmprospătarea "...cu lucrări din alte epoci sau stiluri,...sau cele italiene, mai vechi, .... precum şi din autori contemporani...") şi se vor achiziţiona noi nume în palmaresul artistic al instituţiei. În aceşti ani se vor monta 46 de premiere (26 opere, 7 operete, 13 spectacole de balet). În stagiunea 1968/1969, în colaborare cu Filarmonica "Banatul", Opera va organiza prima ediţie a Festivalului "Timişoara muzicală" - prilej de a prezenta publicului premiere (titluri sau montări noi), spectacole cu solişti renumiţi sau cu ansambluri artistice din alte ţări. Începând din 1978, festivalul, aflat la a VI-a ediţie, devine anual. Artiştii operei au fost aplaudaţi pe multe din scenele lumii.

În perioada 1983-1985, 1990-1991 şi 1994-2000 director al Operei Române din Timişoara avea să fie numit dirijorul Ion Iancu. În ciuda subvenţiilor reduse şi a politicii din anii '80 noul director a reuşit montarea a două spectacole de operetă şi a unui spectacol de balet, colectivul operei fiind nevoit, pentru a-şi completa veniturile, să susţină o serie de concerte în întreprinderi, şcoli, cluburi etc. După 1990 colectivul operei avea să devină tot mai mic (fie prin plecări în străinătate, fie prin pensionări) menţinerea spectacolelor la un nivel artistic ridicat asigurându-se prin colaborări cu artişti dinafara instituţiei. S-au inaugurat schimburi culturale cu Opera din Chişinău, colaborări cu Centrul Cultural Francez din Timişoara şi s-a continuat colaborarea cu Teatrul Toşa Jovanovic printr-un turneu la Zrenjanin. Microstagiunile devin tot mai rare. Încep o serie de turnee în străinătate.

Din 1994 Ion Iancu, revenit la conducerea operei, s-a străduit să trezească interesul publicului pentru spectacolul liric considerând că factorul primordial trebuie să fie "...calitatea actului artistic, în relaţie cu aspectul cantitativ...". Au fost refăcute cu prioritate titluri îndrăgite de public, dar uzate moral şi material. De asemenea, invitaţii de la teatrele lirice din România au devenit colaboratorii deja cunoscuţi ai spectacolelor de operă şi operetă jucate pe scena timişoreană: Florin Diaconescu, Viorel Săplăcan, Emil Strugaru, Mircea Sâmpetrean, Nicolae Urdăreanu, Vasile Martinoiu, Iulia Kircosa, Robert Nagy, Carmen Gurban, Dan Serbac, Adriana Mesteş, Ionel Voineag.

Cu ocazia celei de a XX-a ediţii a Festivalului "Timişoara muzicală" din 1996, când s-au sărbătorit 50 de ani de la inaugurarea Operei Române din Timişoara, au fost elogiaţi cei care au creat şi au muncit de-a lungul anilor în această instituţie.

Text oferit de secretariatul muzical al operei, 1996