AIDA

Acțiunea se petrece în Egiptul antic.

ACTUL I. Etiopienii au atacat din nou Egiptul. Marele Preot Ramfis (bas) va anunța numele celui desemnat de zei să conducă oștile egiptene spre victorie. Tânărul comandant Radames (tenor) ar dori să fie el cel ales căci dacă va învinge, va putea cere faraonului drept răsplată, mâna sclavei Aida (soprană) pe care o iubește (arie). Dar fiica faraonului Amneris (mezzo-soprană), îl iubește și ea pe Radames. Atenția pe care acesta o dă Aidei îi trezește gelozia.
Zeița Issis și-a spus cuvântul. Faraonul anunță numele conducătorului oștilor egiptene - Radames. Tânărul se supune ceremoniei consacrării ce are loc în templu. Aida, fiica regelui etiopienilor, Amonasro, este copleșită de durere; Radames, pe care îl iubește, va porni împotriva țării și poporului ei. Sclava se prăbușește în genunchi implorând iertare zeiței Numi (arie). În templul lui Fta, într-o ceremonie sacră, preotesele trec prin foc, sabia ce va lovi fără cruțare pe dușmani.

ACTUL II. Etiopienii au fost învinși. Amneris se pregătește pentru a-l întâmpina pe eroul Radames căruia îi va așeza cu mâna ei, coroana de lauri pe frunte. Înainte însă, ea dorește să descopere taina Aidei. Urmărindu-și scopul Amneris anunță sclavei mincinoasa veste a morții lui Radames. Copleșită, Aida nu-și mai poate ascunde dragostea. La rândul său, fiica faraonului își mărturisește și ea sentimentele. Stăpâna și sclava sunt rivale (duet).
În sunetele marșului triumfal Radames este condus în fața faraonului alături de care Amneris tronează mândră. Tânărul comandant primește cununa de lauri a învingătorului.
Ca oricărui învingător i se va împlini orice dorință. Printre prizonieri, neștiut de nimeni, se află chiar Amonasro (bariton), regele Etiopiei și tatăl Aidei. Acesta cere îndurare pentru învinși. Aida îngenunchiază și ea în fața faraonului. Impresionat, Radames cere eliberarea prizonierilor. Obligat să-și respecte cuvântul dat, faraonul acceptă reținându-i însă pe Aida și pe Amonasro ca ostatici. Apoi, el îi oferă lui Radames mâna fiicei sale și, totodată, succesiunea la tronul Egiptului.

ACTUL III. Însoțită de preotul Ramfis, Amneris își petrece noaptea în templul zeiței Issis, de pe malul Nilului, cerând ocrotirea zeilor înaintea căsătoriei. În apropierea templului se află locul ascuns în care Aida îl așteaptă pe Radames. Nefericita sclavă este gata să se arunce în apele fluviului sfânt dacă iubitul ei o va părăsi pentru a se căsători cu fiica faraonului. Aida dă glas durerii sale ca și dorului de patria pe care nu mai speră să o revadă vreodată (aria Nilului). Descoperind dragostea fiicei sale pentru conducătorul oștilor egiptene, Amonasro încearcă să o convingă pe Aida să afle de la Radames secretele planului de luptă contra etiopienilor, mai cu seamă drumul pe care egiptenii vor porni din nou la atac. Cuprinsă de spaimă Aida refuză, dar hotărârea ei se clatină atunci când Amonasro îi amintește datoria sfântă față de țara și poporul ei ca și condiția ei de prințesă. Radames sosește. Nimeni și nimic nu-l va putea despărți de aceea pe care o iubește și de care este iubit (duet). Fără teama de a fi trădat el îi dezvăluie Aidei drumul pe care egiptenii vor porni la luptă. Amonasro iese din ascunzătoare. Radames descoperă îngrozit în fața sa pe însăși regele etiopienilor (terțet). Surprinși de Amneris și de Ramfis, Aida și Amonasro reușesc să fugă, dar Radames se predă gărzilor.

ACTUL IV. Radames va fi judecat și condamnat fără cruțare. Amneris reușește să-i vorbească prizonierului, promițindu-i grațierea cu condiția să renunțe la Aida. Acuzând-o de moartea sclavei, Radames refuză. Dar Amneris nu se știe vinovată de moartea Aidei, iar Radames începe să spere că iubita sa este încă în viață (duet). La judecată, el nu încearcă să se apere. Sentința este nemiloasă și definitivă - trădătorul va fi îngropat de viu.
În subteranele templului lui Fta, Radames o descoperă pe Aida care a venit să moară alături de el (duet). Aplecată deasupra mormântului, printre lacrimi, Amneris rostește trista rugăciune a morților.