Cossi fan tutte

Acțiunea se petrece la Neapole în secolul XVIII.

ACTUL I.
Pe o terasă tinerii ofițerii Gugliemo (bariton) și Ferrando (tenor) laudă virtuțile logodnicelor lor, surorile Dorabella (mezzo-soprană) și Fiordiligi (soprană). Don Alfonso (bas), prietenul lor mai în vârstă nu pare deloc convins de ceea ce aude (terțet). Pentru a evita o ceartă, Don Alfonso propune un pariu: dacă pe o perioadă de timp dinainte stabilită cele două logodnice se vor dovedi credincioase, el va plăti prietenilor săi o pungă cu galbeni; dacă nu el va primi aceeași pungă și, în plus, va trăi satisfacția de a fi avut dreptate.

Farsa începe. Cele două tinere își așteaptă logodnicii cu nerăbdare, privindu-le portretele. Curând Don Alfonso aduce o veste neașteptată: Gugliemo și Ferrando trebuie să plece la război. Lacrimile încep să curgă. Conform înțelegerii, cei doi bărbați vin să-și ia rămas bun. Promisiunile și jurămintele de credință sunt o dovadă în plus a dragostei ce leagă fiecare pereche ale cărei sentimente urmează să fie puse la încercare (cvintet). Tinerii pleacă. Dorabella și Fiordiligi rămân neconsolate. Dar vesela și isteața cameristă Despinetta (soprană) le sfătuiește să renunțe la lacrimile care nu ajută la nimic (arie). În schimbul unei sume de bani, Don Alfonso obține ajutorul Despinettei. Astfel, în casa celor două fete sunt introduși doi tineri cu barbă și mustăți îmbrăcați în costume de albanezi. Aceștia încep să facă declarații de dragoste celor două surori care îi resping cu răceală și demnitate (sextet). În aparență dezamăgiți, cei doi tineri, Gugliemo și Ferrando deghizați, sunt încântați de purtarea logodnicelor lor, iar pariul li se pare ca și câștigat. Don Alfonso nu renunță însă. La sugestia lui, în grădină, în fața celor două surori, albanezii simulează o disperată sinucidere prin otrăvire. Despinetta cheamă și un doctor. Remediul invocat de acesta – de fapt Despinetta travestită în haine bărbătești – pare foarte ciudat: un sărut ar fi de ajuns ca cei doi „muribunzi” să revină la viață.


ACTUL II.
Despinetta încearcă să-și convingă stăpânele că cei doi tineri bărboși și mustăcioși merită toată atenția. Mai mult, o femeie trebuie să știe întotdeauna să se facă ascultată și iubită (arie). Până la urmă Dorabella și Fiordiligi acceptă fiecare pe câte unul dintre cei doi „albanezi” care, în realitate, este tocmai logodnicul celeilalte.

Seara, în grădină, Dorabella ascultă cuvintele pătimașe, dar nesincere ale lui Gugliemo. Acesta îi dăruiește un medalion. Ca răspuns și în semn de afecțiune, Dorabella îi dăruiește la rându-i portretul logodnicului plecat (duet). Compătimindu-l pe Ferrando, înșelat de logodnica sa, Gugliemo încearcă să ia lucrurile mai în glumă (arie). Fiordiligi, logodnica lui Gugliemo, cedează și ea copleșită de declarațiile lui Ferrando (arie). Don Alfonso pregătește numaidecât celebrarea celor două căsătorii. Despinetta, travestită de data asta în notar, apare și întocmește actele necesare. Dar tocmai în momentul semnării lor, de afară se aud zgomote, strigăte care anunță întoarcerea celor doi logodnici trădați. Panica îi cuprinde pe toți. Profitând de învălmășeală, Ferrando și Gugliemo se strecoară afară își schimbă hainele pentru a reapare cu adevărata lor înfățișare înaintea logodnicelor vinovate. La momentul potrivit, Don Alfonso intervine, invocând argumentul că e bine să știi să iei lucrurile așa cum sunt căci, în definitiv, așa fac toate, „Cosi fan tutte”. În cele din urmă el reușește să-i împace pe cei patru logodnici.