PAIAȚE
Operă cu prolog și două acte. Muzica de Ruggero Leoncavallo. Libretul de Ruggero Leoncavallo.Premiera a avut loc la 21 mai 1892, la Teatrul dal Verne din Milano.
REPERTORIUL MUZICAL și COREGRAFIC după 1990 |
PAIAȚEOperă cu prolog și două acte. Muzica de Ruggero Leoncavallo. Libretul de Ruggero Leoncavallo.Premiera a avut loc la 21 mai 1892, la Teatrul dal Verne din Milano.
Acțiunea se petrece într-un sat italian din Calabria. În prologul ce precede desfășurarea dramei, Tonio explică cele ce se vor petrece pe scenă, amintind faptul că întâmplarea este un crâmpei de realitate.
ACTUL I. În piața unui sat, o trupă de actori ambulanți din care fac parte Canio (tenor) directorul trupei, Nedda (soprană) soția lui, Tonio (bariton), un saltimbanc diform și tânărul Beppe (tenor), este întâmpinată cu bucurie de către țărani. Actorii pregătesc scena pentru spectacol. Tonio încearcă să se apropie de Nedda, pe care o iubește, dar intervenția violentă a lui Canio îl alungă. Gelos și pătimaș acesta își amenință soția cu moartea, dacă îl va înșela. Rămasă singură, Nedda încearcă să se liniștească amintindu-și liniștitele vremuri ale copilăriei (arie). Tonio încearcă din nou să-i vorbească despre dragoste, dar tânăra femeie îl alungă (duet). Ea este îndrăgostită de Silvio (bariton), un țăran din sat, care îi propune să fugă împreună (duet). Tonio vede și aude discuția celor doi îndrăgostiți. El îi dezvăluie totul lui Canio. Prevenit de Nedda, Silvio se ascunde. Chinuit de durere și de gelozie, Canio trebuie totuși să se urce pe scenă și să ofere mulțimii comedia promisă (arie). Zguduiți de amenințarea ce plutește în aer, actorii încearcă să se stăpânească zâmbind tuturor de pe scena strălucitoare. ACTUL II. În fața privirilor nerăbdătoare ale țăranilor, cortina se ridică. Colombina, interpretată de Nedda, își așteaptă amantul, pe Arlechino, a cărui voce se aude cântând o serenadă din culise. Colombina intenționează să-și părăsească soțul, pe Paiață – rol jucat de Canio – pentru acest vesel Arlechin. Asemănarea faptelor de pe scenă cu cele pe care tocmai le trăiește, sporesc disperarea lui Canio (arie). În fața publicului care deja nu mai râde, uitând unde se află, el îi cere Neddei numele amantului, amenințând-o cu moartea. Silvio aflat printre spectatori încearcă să-și ajute iubita, dar este prea târziu. Canio și-a ucis soția. La rândul său , Silvio cade și el străpuns de cuțitul soțului înșelat. Adresându-se spectatorilor, Paiața anunță „sfârșitul comediei”! |
4 secole de teatru muzical, de Ana BUGA și Cristina Maria SARBU, București, Editura DU Style: 1999 |
Copyright: cIMeC – 2001