TOSCA

Acţiunea se petrece la Roma în anul 1800.

ACTUL I. Evadat din închisoare, fostul consul al republicii romane, Cesare Angelotti (bas) se refugiază în biserica Sant'Andrea della Valle, în capela familiei Attavanti. În biserică soseşte pictorul Cavaradossi (tenor) care lucrează la portretul Mariei Magdalena. Înainte de a-şi relua lucrul pictorul scoate de la piept un medalion cu chipul iubitei sale, cântăreaţa Floria Tosca (soprană), pe care îl priveşte cu drag (arie). Alături de el, Sacristanul (bas-bariton), care observase asemănarea dintre imaginea Mariei Magdalena şi chipul marchizei Attavanti care se roagă des în biserică, îşi manifestă dezaprobarea pentru atare sacrilegiu. Când Cavaradossi rămâne singur, Angelotti iese din ascunzătoare. Regăsind în pictor un vechi simpatizant politic, el îi explică situaţia în care se află. De afară se aude glasul Toscăi. Angelotti este nevoit să se ascundă din nou. Flămând, el ia cu sine coşul cu merinde al pictorului. Geloasă şi bănuitoare, Tosca încearcă să găsească în biserică urmele unei rivale. Cavaradossi reuşeşte însă să-i alunge bănuielile. Cântăreaţa îi propune iubitului ei ca, după concertul din acea seară, să plece împreună la casa de la ţară (duet). Deodată, Tosca recunoaşte în tabloul de pe peretele bisericii chipul marchizei Attavanti astfel că bănuielile încolţesc din nou. Îmbrăţişările şi cuvintele tandre ale lui Mario o liniştesc însă (duet). După plecarea Toscăi, grăbiţi de o salvă de tun care anunţă evadarea lui Angelotti, cei doi bărbaţi părăsesc biserica. Pictorul i-a oferit fugarului o ascunzătoare în vila lui de la ţară. După scurt timp apare baronul Scarpia (bariton), şeful poliţiei, şi zbirii încep căutarea lui Angelotti. Câteva semne - evantaiul marchizei Attavanti, sora evadatulai, coşul golit de merinde al pictorului, asemănarea portretului Mariei Magdalena cu chipul marchizei - îl conving pe Scarpia că Mario Cavaradossi ştie ceva despre dispariţia lui Angelotti. Tosca revine în biserică. Arătându-i evantaiul găsit lângă capelă, Scarpia îi stârneşte din nou gelozia. Apoi, plin de ură şi cinism, jură să-l trimită pe Cavaradossi la moarte şi să-şi satisfacă puternica patimă pentru frumoasa Tosca (arie).

ACTUL II. În camera sa din palatul Farnese, Scarpia aşteaptă. Rămas singur el dă glas credinţei sale într-o viaţă dominată de răutate şi viciu (arie). Agenţii săi revin. Ei au perchiziţionat vila lui Cavaradossi şi l-au arestat pe pictor. Angelotti însă nu a fost găsit. Mario va fi supus torturii pentru a mărturisi tot ce ştie. De afară se aude glasul Toscăi. Serbarea se apropie de sfârşit. Chemată de Scarpia, Tosca soseşte în grabă. Ea nu poate suporta urletele de durere ale iubitului ei schingiuit şi crezând că îl salvează, Floria divulgă secretul ascunzătorii lui Angelotti, care se află în puţul din grădina casei de la ţară. Plin de sânge, Mario respinge mângâierile Toscăi când aude că aceasta l-a trădat. Dar vestea că Bonaparte învinsese la Marengo îi redă parcă viaţa şi speranţa. Pictorul este condamnat la moarte. Punând mai presus de orice, viaţa lui Mario, Tosca regretă dragostea pierdută (arie). Apoi, ea acceptă propunerea odiosului Scarpia: i se va dărui, şi, în schimb viaţa lui Mario va fi salvată. Scarpia îi promite că va ordona o execuţie simulată, cu gloanţe oarbe şi că va semna un permis de liberă trecere peste graniţă pentru ea şi pentru Mario. Agenţii anunţă că, descoperit, Angelotti s-a sinucis. Dar pe Scarpia nu îl mai interesează acum decât Tosca. Apropiindu-se pentru a o îmbrăţişa el primeşte în piept o lovitură de cuţit şi cade. După ce îi smulge din mână permisul de liberă trecere, Tosca aşază la capul celui mort lumânările aprinse apoi pleacă în grabă.

ACTUL III. Pe platforma castelului Sant-Angelo, aşteptând ivirea zorilor şi ora stabilită pentru execuţie, Mario scrie femeii iubite o ultimă scrisoare (arie). Dar Tosca îi aduce vestea că Scarpia a murit, lovit de mâna ei, că execuţia va avea loc cu gloanţe oarbe şi că permisul de liberă trecere semnat de Scarpia le va permite să se salveze părăsind ţara (duet). Garda se apropie. Ascunsă, Tosca urmăreşte execuţia. După plecarea soldaţilor, ea se apropie de Mario, căzut la pământ şi descoperă îngrozită că execuţia a fost reală, că Scarpia a minţit până în ultima clipă şi că are în faţă un trup neînsufleţit. Disperată, Tosca se aruncă de pe zidurile înalte ale închisorii, scăpând astfel şi de urmărirea agenţilor care veniseră să o aresteze pentru crima comisă.