|
Domneşti, jud. Argeş - dr. Ion Donoiu, preşedinte al Societăţii Culturale Domneşti |
|
N. Stănescu, Gh. Tomozei, UN SENTIMENT AL ISTORIEI Ediţie îngrijită de Ion Donoiu |
|
Am ezitat în a mă hotărî să public scrierile ce urmează. Ele sunt legate de prietenia cu Nichita Stănescu şi Gheorghe Tomozei, de pasiunea comună pentru istorie, pentru monede. Despre Nichita s-a scris mult de condeie iscusite. Am reflectat şi la o anume inflaţie a acestor scrieri, deşi se refereau mai ales la creaţia lirică a poetului. Comentariul meu va fi succint, legat de monede şi de unele întâmplari, rămânând ca, în principal, poeziile inedite (sau publicate deja) şi comentariile numismatice ale celor doi să predomine. Am avut reţinere în publicarea celor ce urmează, in de faptul că în afara poeziilor (în majoritate legate de momente petrecute împreună), unele articole se referă la cele publicate de mine legate de numismatic. Poeziile prezentate sau recenziile nu le-am colecţionat sau provocat. Ele au fost scrise spontan aşa cum Nichita făcea deseori şi pentru alţi prieteni. Prin ele se relevă valenţele celor doi în ceea ce priveşte istoria în arta monetară. A exemplifica cele de mai sus prin articolul „Un sentiment al istoriei” apărut într-o publicaţie din epocă. Un ziarist venise la el acasă pentru un interviu. Nichita a evitat intenţia interlocutorului şi a dictat pe loc un articol despre cartea recent apărută, Monede daco-getice şi efigii romane. Argumentul hotărâtor care m-a determinat totuşi să public această lucrare a fost acela de a dezvălui pasiunea legată în special de puterea evocatoare a istoriei prin monede. Nici Nichita Stnescu, nici Gheorghe Tomozei nu au fost colecţionari în sensul strict al cuvântului, ci admirau sau adunau monedele tocmai pentru puterea lor de a face „palpabil” istoria, moneda fiind un obiect care evocă arta vremurilor vechi. Patina* sugerează trecerea timpului; reprezentările ne arată arta epocii, prin tocirea lor circulaţia printr-un număr foarte mare de mâini, unele monede sunt atât de şterse încât cu greu le putem descifra înscrierile sau reprezentările. Fac câteva precizări despre prietenia cu poetul în afara numismaticii, neinsistând asupra acestui subiect despre care am mai scris într-un număr din „Caiete Critice”, reprodus în această carte. Întâlnirea cu poetul a fost precedată de un moment deosebit: în preziua când l-am cunoscut soţia mea cumpărase „Starea poeziei” şi mi-a citit versurile : „Şi-am zis verde de albastru, mă doare un cal măistru,…” Am reluat acest titlu, „Un sentiment al istoriei” considerându-l cel mai potrivit, el fiind o creaţie comună reieşită din discuţiile noastre. Fotografiile cu monede sunt originale, unele din ele fiind publicate şi în alte lucrări personale. Ion Donoiu |
|
Explicaţie |
