|
În opera „Revuluția”, Adrian Iorgulescu demonstrează un deosebit simț al proporțiilor, prin felul în care păstrează permanent corespondența între construcția literară (acțiune restrânsă) și mijloacele sonore de maximă conciziune, dar cu multiple semnificații. Gândită în două acte, legate printr-o punte care este de fapt visul celor două personaje, premergător farsei imaginare, muzica operei „Revuluția” se desfășoară într-un sistem circular, muzică potrivită dramaturgiei spațiului închis. Edificiul acestei opere se bazează pe patru sunete – un spațiu limitat ca și cel al personajelor din care acestea nu pot evada.
Evoluția muzical-scenică este rezultatul aplicării unor tehnici combinatorii (translative, permutative) a soluțiilor prin multipla montare a aceleiași realități sonore. |
|
4 secole de teatru muzical, de Ana BUGA și Cristina Maria SARBU, București, Editura DU Style: 1999 |
|
|